Heinrich von Zügel, 1850-1941

IX

Sunt un păstor.

Turmă-mi sunt gândurile
iar ele toate, simțuri îmi sunt.
Gândesc cu ochi și urechi
cu mâini și tălpi
cu gură și nări.

Când gândesc floare, o văd și o adulmec,
un fruct dacă îl mușc, înseamnă că îl gust.

Așa se face că-ntr-o zi de vară
fiind eu trist, mă-nfrupt din toate astea
întins pe iarbă
și-nchid ochii înfierbântați,
simțind cum mă cufund în calda realitate,
în adevărul cunoscut, mă cuibăresc și sunt ferice.

Alberto Caeiro (Fernando Pessoa), Portugalia (1901-1988)
Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Sou um guardador de rebanhos./O rebanho é os meus pensamentos/E os meus pensamentos sao todos sensaçaóes./Penso com os olhos e com os ouvidos/E com as maos e os pés/E com o nariz e a boca./Pensar urna flor é ve-la e cheirá-la/E comer um fruto é saber-lhe o sentido.//Por isso quando num dia de calor/Me sinto triste de gozá-lo tanto,E me deito ao comprido na erva,/E fecho os olhos quentes,’Sinto todo o meu corpo deitado na realidade,/Sei a verdade e sou feliz.