Etichetă: Adrian Ţion

Al. Florin ŢENE: Lansare de excepție – Cartea “Poeți clujeni postdecembriști“ de Adrian Țion rescrie istoria contemporană a poeziei din Ardeal

În organizarea Biroului Învățământ, Cultură, Culte din cadrul Primăriei Cluj-Napoca a avut loc în după amiaza zilei de 30 septembrie a.c., la Centrul de Cultură Urbană din Parcul Central ,,Simion Barnutiu”, lansarea cărții ”Poeți clujeni postdecembriști“ de Adrian Țion. Despre cartea criticului literar, apărută printr-un proiect realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliul Local Cluj-Napoca, care a fost editată la Editura Casa Cărții de Știință a vorbit, în debut, istoricul și criticul literar Mircea Popa, care, afirma că nu există poezie nouă sau veche, poezia poate fi ori bună, ori rea. Acesta sublinia că poezia postdecembristă de la Cluj a venit ca un val care dorea schimbarea generației trecute. Debutanții în poezie, după evenimentele din decembrie 1989, alcătuiesc o primă generație a libertății și a expresivității eului poetic. Meritul lui Adrian Țion este că a alcătuit o antologie critică despre acești poeți. Printre altele, Mircea Popa a subliniat că la această generație exprimarea liberă a fost un câștig al revoluției. Astfel, acum, poeții acestei generații se află pe un teren de coagulare și de extensie.Un rol important, în perioada aceea, l-a avut cenaclul “Zalmoxis“, înființat prin luna noiembrie 199,. la care au aderat tinerii Ionuț Țene, Horia Muntenuș, Ioan Pavel Azap, Daniel Moșoiu, Dorin Crișan, Daniel Hoblea, Flavia Teoc etc.Vorbitorul a încheiat subliniind că, prin talentele acestea, cuprinse în prezenta carte este o veritabilă carte de vizită a Clujului liric. Istoricul literar a amintit faptul că, în presa vremii, a scris cronici la primele cărți publicate ale acestei generații de poeți, care a revoluționat limbajul.

În continuare, Marius Mureșan, coordonatorul acestei activități, reprezentantul editurii, a dat cuvântul poetului Ion Cristofor care, printre altele, a spus că revistele apărute după evenimentele din decembrie, cum au fost “Aisberg“, editată de Horia Muntenuș, “Fapta Transilvană“ editată de C. Zărnescu au contribuit la promovarea noului curent în poezia clujeană. Despre poezia lui Ionuț Țene a spus că acesta este ”apostol al poeziei postdecembristă.“ Aducând o subtilă critică la autorul cărții că nu a inclus-o și pe poeta Oana Boc, soția primarului Emil Boc, deși cartea a făcut referire doar la cei care au interacționat cu fenomenul liric ”Zalmoxis”, care făcea legătura dintre interbelic și revoluție, dar și dinamita limbajul poeților postdecembriști.

În cuvântul său, criticul literar Victor Cubleșan a dezbătut problema generațiilor, arătând că optzeciștii au avut curajul să înfrunte cenzura comunistă prin diferite tertipuri, prin acele idei absconse, iar generația postdecembristă a avut și are libertatea deplină a cuvântului, ”Cartea lui Adrian Țion este un tablou, o radiografie”.

Poetul Dumitru Cerna a vorbit despre ”poeții primăriei”, aducând în plin plan activitățile cenaclurilor apărute după decembrie 1989, despre cărțile de debut ale celor care băteau la poarta Poeziei.

În continuare a salutat activitatea acestei generații scriitorul Constantin Cubleșan, care a scris numeroase cronici la cărțile acestei generații care a contribuit la înnoirea limbajului poetic și au publicat cărțile în condiții tipografice deficitare.

Poetul Victor Constantin Măruțoiu a relatat amintiri din perioada tinereții acestei generații, născută sub semnul poetului Teohar Mihadaș, fost deținut politic anticomunist.

Autorul, criticul literar Adrian Țion, a explicat exhaustiv despre elaborarea acestei cărți, ce cuprinde 30 de poeți clujeni, afirmați în jurul grupului Zalmoxis, poeți care, de-alungul timpului, și-au îmbogățit opera, contribuind la înnoirea metaforei, lirismului și al cuvântului. Atunci au apărut termenii lirici ”cuvânt tăiat” și ”destructurarea versului”. Despre acest paradox au vorbit Ion cristofor și Mircea Popa, care au subliniat avangardismul tinerei generații lirice, dar care, în același timp, cereau reîntoarcerea la metafora interbelică. Cu această ocazie mulțumind Primăriei clujene și biroului de Învățământ, Cultură, Culte pentru sprijinul acordat în lansarea cărții. La final, cantautorul Emerich Imre, fost membru Flacăra a fascinat publicul, cu un frumos concert folk.

Cartea lui Adrian Țion este o lecție de critică literară data confraților leneși care nu mai scriu despre noile voci lirice ale Ardealului. Antologia critică este o isagogie de istorie literară a poezei românești.

Vorbitorii au făcut referire la legătura dintre grupul Zalmoxis și istoria religiilor a lui Mircea Eliade, o grupare lirică arhetipală pentru un ethos metaforic. „La 30 de ani de la Revoluția Română (acest proiect a început în toamna anului 2019), prezentul volum ilustrează succint creațiile literare ale celor 30 de poeți clujeni afirmați în jurul grupului Zalmoxis sau în afara lui, subliniind contribuția fiecăruia la înnoirile limbajului și ieșirea din tiparele tabuizante ale epocii anterioare. Acești poeți sunt: Ionuţ Ţene, Horia Muntenus, Adrian Mihai Bumb, Ioan-Pavel Azap, Dumitru Cerna, Sorin Grecu, Tudor Ștefan, Ştefan Manasia, Marius Ţion, Adrian Suciu, Flavia Teoc, Daniel Hoblea, Ioan Negru, Dan Marius Drăgan, Victor Ţarină, Dorin Crişan, Alexandru Hălmăgean, Daniel Moșoiu, Ştefan Melancu, Persida Rugu, Dinu Virgil, Vasile Gogea, Luciana Medve, Ioan Buteanu, Iulia Cibişescu, Mihaela Handrea, Laurenţiu Mihăileanu, Victor Constantin Măruţoiu, Maria Pal, Ion Antoniu” scrie autorul Adrian Ţion în prefaţa cărţii publicate la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.

––––––––-

Al. Florin Țene

Ionuț ȚENE: Clujul este capitala poeziei româneşti. O Istorie a poeziei postdecembriste clujene

Un eveniment editorial de excepţie are loc zilele acestea la Cluj-Napoca. Din păcate ignorat de media oficioasă ocupată de alegeri electorale trecătoare. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă a tipărit prima istorie a poeziei postdecembriste din Cluj-Napoca. Este vorba de excelenta carte „Poeţi clujeni postdecembrişti”, scrisă de redutabilul critic literar Adrian Ţion, un toreador al verbului şi ierarhiilor literare. Lucrarea este o radiografie exhaustivă a fenomenului liric de după revoluţia din decembrie 1989. Întocmită cu acribie şi atenţie la detalii şi semnificaţii, compusă într-un stil penetrant şi preţios, cartea lui Adrian Ţion surprinde fenomenul liric postdecembrist clujean mai puţin cunoscut marelui public. Este un altfel de istorie literară călinesciană pentru poeţii ardeleni. Autorul s-a concentrat pe grupul literar de la cenaclul Zalmoxis, înfiinţat la Casa de Cultură a Studenţilor, în 1991, şi al poeţilor care au gravitat în jurul acestei sinergii lirice anvangardiste, cu accente pseudo-rebarbative de limbaj. A fost o restaurare a legăturilor cu lirica interbelică şi o revoltă împotriva „poeziei proze” promovate de poeţii optzecişti, care făceau ermetism, nu lirism, „cu voie de la poliţiune”.

Poezia postdecembristă clujeană a retrăit creator un paradox: pe de o parte revenea la înnoirile de limbaj a la Tristan Tzara, Ilarie Voronca sau Marcel Iancu, pe de altă parte recupera metafora interbelică transfigurată şi şlefuită în temniţele comuniste. Nu întâmplător poetul deţinut politic Teohar Mihadaş a fost mentorul cercului de la Zalmoxis. Cartea lui Adrian Ţion face suma acestor poeţi într-o manieră eseistică trecând prin critică, teorie şi istorie literară. E un pas livresc plus valoric la fascinantul dicţionar critic al lui Petru Poantă, care a cuprins poeţii postdecembrişti clujeni. E de fapt prima carte de critică, teorie şi de istorie literară, care aşează poeţii clujeni postecembrişti în panteonul liric naţional şi în ierarhia valorilor culturale. Adrian Ţion ne explică cu acribie argumentul isagogiei literare regionale. „La 30 de ani de la Revoluția Română (acest proiect a început în toamna anului 2019), prezentul volum ilustrează succint creațiile literare ale celor 30 de poeți clujeni afirmați în jurul grupului Zalmoxis sau în afara lui, subliniind contribuția fiecăruia la înnoirile limbajului și ieșirea din tiparele tabuizante ale epocii anterioare. Acești poeți sunt: Ionuţ Ţene, Horia Muntenus, Adrian Mihai Bumb, Ioan-Pavel Azap, Dumitru Cerna, Sorin Grecu, Tudor Ștefan, Ştefan Manasia, Marius Ţion, Adrian Suciu, Flavia Teoc, Daniel Hoblea, Ioan Negru, Dan Marius Drăgan, Victor Ţarină, Dorin Crişan, Alexandru Hălmăgean, Daniel Moșoiu, Ştefan Melancu, Persida Rugu, Dinu Virgil, Vasile Gogea, Luciana Medve, Ioan Buteanu, Iulia Cibişescu, Mihaela Handrea, Laurenţiu Mihăileanu, Victor Constantin Măruţoiu, Maria Pal, Ion Antoniu”.

În prefaţa cărţii, excelentul istoric literar Mircea Popa surprinde şi clasifică generaţia „nouă” poetică clujeană în registrul ierarhic şi valoric românesc. „Este astfel firesc ca în urma evenimentelor din decembrie 1989, percepute ca o „revoluție”, să socotim momentul ca pe un reper și să ne raportăm la el ca la un nou început. În ultimă instanță e vorba de timpul în care se coagulează și se afirmă o nouă generație literară. Și putem vorbi astfel de o așa-zisă generație „nouăzecistă”, ieșită la lumină după acest eveniment, odată cu proclamarea noilor valori etice, morale sau chiar politice, care nu mai sunt obligate la constrângeri, la cenzură și autocenzură. Odată cu prăbușirea ideologiei comuniste, prin acțiuni politice categorice, vechile slogane și rigori impuse de ideologia dictaturii au dispărut cu desăvârșire și avem de-a face cu un discurs liric care se respectă doar pe sine, se bizuie doar pe valorile tradiției și se poate afirma sub un nou soare al poeziei, al gândirii și al experienței poetice ieșite de sub obrocul unei dictaturi care controla până și modul de a fi al omului, al culturii, al literaturii. Anul 1990 poate fi socotit ca un an de început pentru un nou val liric, apărut în contextul libertății depline de a se exprima pe sine și lumea la care se raportează. În acest fel, toți debutanții în poezie de după acest an pot alcătui împreună o primă generație a libertății și a expresivității eului poetic.

Continue reading „Ionuț ȚENE: Clujul este capitala poeziei româneşti. O Istorie a poeziei postdecembriste clujene” →