Pe prispa gândului
Pe prispa gândului s-a aşezat trecutul
Cu ierni în primăveri şi toamne lungi de vară,
Cam obosit de ieri, când şi-a expus avutul
Se odihneşte-acum în haina lui de seară.
Pe prispa gândului s-a aşezat şi cântul
Ce m-a-nsoţit în timp cu lacrima-i dulceagă,
Lângă poeme-a stat pân’ şi-a tocit cuvântul
În zborul meu prin nori, cu aripa-mi beteagă.
Pe prispa gândului s-au aşezat amicii…
Cu voci rupte din rai s-au aşezat în mine,
Au scris povestea mea, să-adoarmă inamicii
Din sufletu-mi pustiu, ne’ncrezător în sine.
Pe prispă încă stau prieteni să privească
Cum râuri de cuvânt mai curg uşor pe file,
Tăcerea aştepând în vers să se trezească
Vor fi mereu aici pe frunţi de nopţi şi zile.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
3 noiembrie 2019