Simon JACK: Nefiresc în umbra mâinii drepte (poezii)

Căutător

 

poezia se răstoarnă în valea cuvintelor
rostite cu mâna goală,
duhoarea lor atrage condorii pleșuvi
ce zbor cu ceruri dedesubt în hăcuiala
ghearelor silabisite
pe coroane mortuare fără
dex,
vagabond și orb tărându-mi haina
cu prea multe buzunare
printre gunoaie,
căutător mă înegresc în tușul nopților
al gurilor căscate
nefiresc în umbra mâinii drepte…

 

 

Profile poetice

 

Drepte stau aleanuri strâmbe
intr-o flamură candidă ce se flutură în alb,
inimii în armistițiu cu tot griul
unui gând
nici de flamuri nu îi pasă nici de veacul
unui pas,
vrea iubirea-n cap de coasă, moartea
un nimic decent
să îl treiere prin rituri ce dispar cochet
in ceas, o secundă infinituri pârjolite în amor
să ne fie focul sacru ce ne arde berechet,
indoielnice clepsidre așezate-n
colț pe cer,
noime de trecut prin viață cu miros închis
de var, sunt doar ziduri în spoială
cruntă trecere de ani,
gândesc grabnic începuturi când n-am
tâmplă a visa și aștept cu nerăbdarea unui
pan sătul de van
alchimii zorind sfârșituri ce se-ntorc
in avatar, deja vu-uri-ghilotina împruncire
fără sfat,
Doamne lasă-mi orbii din catrene ce le scriu
doar bâjbâit să nu știu când se termină
drum toiagului prin umbre ajutându-ma
să strig,
imi aud atunci ecoul fandosind în rime goale
cerșetori în frac și straie purtând cruci
de spovedit,
lume, lume întrunchiată în decorul altor lumi
ce stai flamură blazată suspendată
fără vânt,
nici cădere nici înalt, înălțarea-i rost de moarte
inainte de aripi
inainte de tiară stă genunchiul suspinând,
nu e loc de-aleanuri drepte strâmb
e visul tău cărunt,
eu acum degeaba mirui în cuvinte ce mă ard
patrafire de iubire sau călăi de neștiință
doar poetic mă revendic și pe voi din
preajma mea,
vămilor golite-n beciuri de profeți ce-ați
fost candva.

 

 

Orășelul copiilor

 

e mai seară că ieri seară
mai vechi ca vinul mult străvechi din
călimara cu cerneală,

copii ridică zgârâie nori din șotroane
cu fațada la două asfalturi,
doar creta fără alb
rămâne jos în căruțul celui mic născut
in statuia libertății de la colțul
cu toneta de înghețată,

tot seară e și-n leagăne
un Mickey Mouse cu ochelari de soare
vinde pozne din nopți cu gemeni
trași pe sfoară
de tați nematurizați,

mame grijulii
iși strâng la sân toate cârligele de rufe,
e mai seară ca ieri seară
se dau drumul hoților
de vin vechi,
in orășelul copiilor se vând călimări
fără cerneală,

pe jos șotroane în zgârâie nori
și-un pic…de albăstreală.

 

 

Persiflări nediagnosticate

 

la gâtul tău toți ateii mei de noapte
râd în poze îngălbenite
sub mustață ori din sâni de anduranță
ceruiți în Pegași morți,
umeri moi mai dau din aripi
un nezbor de zile mari, crucea ce ți-o port
pe spate se preschimbă-n cărăbuși,

sturioni mai vechi din ape
perle alungesc prin scoici de fund,
mersul gol pe ghimpi de ape
chipul tău preface-n luntre,
mi-amintesc să strâng sirene printre golfuri
adormite
să-ți adun corali din veghea scormonită
in sicrie îngropate sub un prund,

nu-ți mai știu nici ochiul stâng
dreptul m-a trimis la moarte
intr-o zi cu orbi plângând,
câțiva clovni în amulete ce se vând la vrac
sudorii unui râs sub bărbi grotești,
au în guri tot postul lumii
zeflemea între budoare cu femei blazând
antracte nesupuselor povești.

————————–

Simon JACK

Israel

Noiembrie 2019

 

 

Lasă un răspuns