Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Legea iubirii

Legea iubirii

Din nori se coboară mâhnirea
Seninul mi-l fură din gând,
Îmi plimb prin pustiuri privirea
Imagini de vis ucigând.

Mă strădui să văd prin lunetă
O barcă din raze, cu noi,
Dar marea mereu în alertă
Mă-ntoarce prin timp înapoi.

Miroase a floare rănită
Petalele-i toate mă dor,
In clipa ce trece prin sită
Scrutez cu un ochi de condor.

Mă arde un frig ce transportă
Tăcerea ce frige în zori
Prin sângele crud din aortă
Şi zarea-i legată cu sfori.

Îmi ţipă copacii la lotrii
Că-au luat din priviri fericiri,
Iar ploaia mă-mbată cu litrii
De spaime, ce ţes amăgiri.

Dar nu mi-am luat incă bute
Deşi-s răstignit pe pahar,
În ceruri n-am prins vreo-agapă
Să-mi pun la speranţă habar.

Şi chiar de ajuns-am un nimeni
Eu încă în mine te-aştept,
Să fim în iubire doi semeni
Cu legea iubirii de drept.

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

5 mai 2019

One thought on “Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Legea iubirii

Lasă un răspuns