Onorat Cititor,
Volumul de faţă a ieşit de sub condeiul (tastatura) autorului în intervalul martie-iunie 2020, cu alte cuvinte: „în vremea [nu a holerei, ci a] Coronei”. Colecţia include o varietate de piese ‒ epigrame şi catrene ‒ grupate pe capitole tematice, asta pentru a atenua talmeş-balmeşul inerent unei adunături de bucăţi disparate.
Catrenele născute iniţial au fost prezentate, în interpretarea autorului, de-a lungul câtorva ediţii succesive ale emisiunii de televiziune ontariene Noi Românii. Este deci cazul să mulţumesc călduros directorului emisiunii, distinsul om de cultură Raul Dudnic, care a avut iniţiativa şi amabilitatea de a mă populariza „pe sticlă”. Sunt convins că, dacă nu aş fi fost impulsionat de datoria de a veni cu duzina săptămânală de catrene pentru Noi Românii, nu aş fi adunat material suficient pentru un volum care să-şi justifice încadrarea ca atare.
Câteva dintre epigramele sau catrenele incluse în volum au fost de asemenea publicate pe pagina mea de Facebook. Dacă amicii mei feisbucişti vor avea răbdarea să le reviziteze, vor observa, desigur, procesul de transformare ‒ sau gradul de piguleală ‒ care a avut loc între varianta FB şi cea finală.
Cum veţi constata din cuprins, piesele sunt inspirate din viaţa cotidiană, aşa cum am trăit-o de-a lungul ultimelor luni, cu un adaos, aşteptat, de elemente sau contexte pur ficţionale. Ca de obicei, ofer scuze anticipate cititorilor cărora anumite bucăţi le-ar putea atinge sensibilitatea sau ‒ în definiţia mea proprie ‒ „nervul pudic˝. Cum diferenţele de la individ la preopinent pot fi semnificative în această direcţie, un filtru ca atare ar fi fost dificil de asamblat şi aplicat. În plus, premisa care trebuie admisă este că epigrama reprezintă un gen literar ireverent, condimentele asociate fiind incluse.
Cum pandemia generează un imens număr de bancuri, zicale sau vorbe de clacă care inundă netul, este posibil ca unele dintre acestea să aibă o idee comună cu cele din volum; este o pură coincidenţă, de neevitat în context. Excepţie fac doar două catrene care versifică glumiţe din spaţiul virtual, ambele fiind marcate clar: „idee de pe netʺ.
O menţiune excepţională se cuvine maestrului George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, a cărui prietenie literară şi sufletească m-a susţinut de-a lungul anilor, şi a cărui prefaţă de excepţie mă onorează profund, ba poate chiar nemeritat. Şi aş reda aici un meşteşugit catren tematic scris de magistrul Corbu, o piesă care, putem spune, defineşte esenţa volumului meu.
Nu-s expert în pandemie,
Dar de dânsa nu mi-e teamă,
Sentiment impropriu mie;
O combat prin epigramă.
Cu o oarecare doză de invidie, mărturisesc că aş fi vrut ca această epigramă să-mi fi aparţinut, şi astfel s-o fi putut utiliza ca preambul pentru culegerea de faţă.
În aceeaşi ordine de idei, dacă veţi găsi că volumul are o oarecare valoare, meritul aparţine şi graficienei croate Alegra Vezjak Fluksi care, aflată în izolare la Zagreb, a creionat cu talent caricaturile aferente; în acelaşi timp făcând faţă pretenţiilor, uneori exagerate, ale autorului.
Şi pentru că vorbim de copertă, în alegerea titlului am imaginat un arheolog din mileniul trei care ‒ folosind metoda de datare cu carbon a unui sul de hârtie igienică aflat într-o debara proaspăt dezgropată ‒ citeşte pe ecranul aparatului respectiv „Covid 19, 2020”. Deci iată teribila pandemie identificată printr-o dată aparent calendaristică. Este într-adevăr un reper de natură să ne marcheze prezentul şi, cel mai probabil, viitorul chiar mai profund decât alte date cruciale precum D-Day, 9/11, 10 Mai („sfântă zi căci ea ne-a dat…˝) sau 23 August („ce pe rus ni l-a adus˝), astea într-o ordine aleatorie.
Esenţial, şi atacat cu maximă promptitudine, a fost rolul Mariei Chirtoacă. In această direcţie, buna mea prietenă musceleancă a asigurat tehnoredactarea bruionului cărţii „la faţa loculuiʺ, eliminând deci necesitatea trimiterii lui peste ocean.
Ajuns aici, mi-aş permite să-l citez pe vechiul meu prieten, scriitorul ieşean Mihai Batog-Bujeniţă ‒ membru al Uniunii Scriitorilor, director de revistă umoristică, şi conducător de cenaclu ‒ care, în recenzia la volumul meu de epigramă precedent, recomanda: „Lectura acestui volum are nevoie de o tratare de tip homeopat”. Nu-l poţi parcurge la ritmul unui roman poliţist, fiindcă vei pierde savoarea indescriptibilă a fiecărei piese individuale. Prin urmare, cititorule, nu te grăbi; toarnă-ţi în suflet câte o picătură de umor versificat, inhalează-i mireasma, simte-i savoarea, palpează-i miezul, şi ‒ numai apoi ‒ treci mai departe! Un sfat demn de urmat, atât în cazul de faţă cât şi în alte circumstanţe similare.
Nu în ultimul rând, ar trebui să mulţumesc şi mult hulitei pandemii. Prin simplul fapt că m-au ţintuit în casă, Covidul şi tovarăşa lui de viaţă, Corona, mi-au oferit pacea sufletească şi relaxarea esenţiale oricărui proces de creaţie. Cu alte cuvinte, să dăm cezarului uiumul cuvenit.
În ceea ce priveşte tipărirea, aş menţiona că alegerea tiparniţei, în speţă, PIM Iaşi, a fost absolut benefică. Editura m-a ajutat în selectarea tipului hârtiei utilizate, a cartonului de copertă, ca şi a tipului de broşare. Cei de la PIM au avut chiar amabilitatea de a-mi expedia pe cale transoceanică mostre de papetărie din care să aleg după pohta inimii. Sper că acest efort nu a fost în zadar, în sensul că cititorul va aprecia alura de lux a volumului.
Pentru a conclude ‒ cum în orice întreprindere care se respectă, vânzătorul oferă un bonus ca parte a tranzacţiei ‒ anexez în finalul volumului câteva texte de melodii la temă, îndemnându-vă să le fredonaţi împreună cu familia sau prietenii, dar respectând cu stricteţe distanţarea socială adecvată. Dacă nu reuşiţi, sunt gata, pentru o sumă modestă donată în scopuri caritabile, să vi le interpretez în persoană sau, cel puţin, să vă acompaniez.
Cum am cam încheiat ce aveam de spus ‒ era şi timpul ‒ vă doresc lectură plăcută (şi, nu uitaţi, homeopată). Totodată, astept cu nerăbdare reacţiile domniilor voastre; reacţii capabile de a mă încuraja (sau viceversa) în abordarea unor întreprinderi viitoare.
––––––––––––
P.S.: Foaie verde măghiran,
Din Toronto la Wuhan,
Şi din Turda la Beclean,
Asta-i ce avui în plan!
Al dumneavoastră devotat,
Sorin FINCHELSTEIN
Toronto, octombrie 2020