Adâncuri
Număr de câte ori implozez
în trecerea ta prin minele ascuns
de mine,
acolo adâncul din trup e pentru două
persoane și ingerimea noastră ridicată
la rang de Nimic,
fuzionez cu descompunera articulației
din coasta rămasă amanet
la bâlciul cailor de groapă,
adâncul triunghiular, obtuz al nechezatului
ne face pe amândoi
Adânc…
câteodată, te chem mut la mine
dezbrăcată de trup, trupește te dărui
mantiei mele din piele de lut,
când te ating explodez
in trecerea adâncului tău
prin îngerul domesticit în mine!
Exitus
nu se moare decât dezbrăcat de piele
în buzduganul toamnei
fără calendar,
nu se plânge nu se-ndoaie lacrimă
printre frunze și rânjet de bostani,
unii se fac meridiane, alții clopoței
la geam
bunăoară eu mă simt străin de carne,
plutesc întrucâtva în pene crescute
intre coaste și apuc calea minotaurilor
pândind pășuni pârjolite,
atunci mă leg cu lumină de armindeni
pe araci sprijinind căderi,
mi-e foame de sfârșit
să pot sătura odată dezlegarea asta
de repetabilitatea stigmatului
scârbos…
————————–
Simon JACK
Israel
Noiembrie 2019