Mugurel PUȘCAȘ: Izgoniți din paradis

L-am întrebat pe Dumnezeu
– De unde-i, Doamne-n, lume rău ?
– Nu de la mine ! Pe cuvânt !
Îmi zise moșu-n alb veșmânt !

– Există Unul cu corniţe,
Ce vă deschide mici uşiţe,
Cum aţi intrat, cum v-a halit !
Spuse moșneagul, mucalit.

– Era un pom cu mere-n Rai,
N-ai ascultat de sfântu-mi grai,
Cu Eva ai păcătuit…
Din paradis v-am izgonit !

– Serios, bătrâne, pentr-un fruct,
De Edenul divin ne-ai rupt ?
Ne-ai dat pe mâna Celui Rău !
Zău, nu te bate Dumnezeu ?

S-a prăpădit moşul de râs !
– Ce Demiurg, din ce abis ?
Sunt unic, doar… Stăpân ceresc !
Eu pot ierta, eu pedepsesc.

– Stai liniştit, bătrâne, Sus,
( Tu eşti etern, voi fi apus… )
La Tine voi veni cândva
Dar până atuncea, haide… Pa !

– Iar de vei repeta, zelos,
Să mă încerci cu Cel de Jos,
Din măr, aşişderi, voi muşca,
Ca să o am pe Eva Mea.

( 07. 07. 2019, Reghin, din viitorul volum, ” Lutul de aur ” )

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

One thought on “Mugurel PUȘCAȘ: Izgoniți din paradis

Lasă un răspuns