Unde ești iubire…?
Unde eşti iubire mută?
Sufletul de ce te-asmută?
De ce nu te dai uitării,
Să-ngropăm gustul trădării?
Unde stai noapte de noapte?
Ce-mi tot spui, tăcute şoapte?
Ce-mi tot furi gânduri şi vise?
Cu cât drag ți-au fost promise!
Cât de greu ne e acuma!
Tu eşti Soare, eu sunt Luna!
Tu eşti sfânt în al ei pat,
Eu te-aştept tristă-n cerdac.
Îți sunt pâine şi pelin,
Mi-eşti iubire şi destin.
Îți sunt prag duhovnicesc,
Nu mă plâng, nu mă căiesc.
Nu vreau să-ți fiu cale lină,
Sufletul nu mi se-alină
Când te văd cu ea la braț,
Eu, supusă-n al lui laț.
Unde eşti iubire tristă?
Câte lacrimi în batistă
Am tot strâns şi-am înnodat,
Dragoste de-mprumutat!
Când o fi să ne unim,
Să scăpăm de-al nostru chin,
Vom fi muți şi orbi şi goi….
Timp s-o-aşterne peste noi.
Mână-n mână ne-om uni,
Țintuiți ne vom privi,
Vom privi la el si ea,
Înapoi or să ne ia….
Ne vom da drumul la mâini,
Ne-om întoarce la stăpâni,
Ne-om întoarce doar trupeşte,
Sufletul, n-o să-l dezlege.
Ne iubim, iubire moartă,
Steagu’ negru-am pus la poartă,
Ne iubim întru vecie,
El şi ea, mereu, să ştie…
–––––––––––––
Simina PĂUN-MOISE
8 iunie, 2018