M-am rătăcit…
De-ar fi să vin din înserare,
Sau poate-o fi să vin din asfințit,
Aş mai petrece vreo trei ceasuri,
Să te aştept la infinit.
Dar trece vremea frunzelor foşnite
Când stau şi-aştept să te iveşti,
Şi mai adap câteva ciute,
Sperând să-mi vii dintre poveşti.
Şi uite, blând, se lasă înserarea.
Şi uite şi chindia a trecut,
Iubita mea, cu frunzele rănite,
Te-am aşteptat, n-ai mai venit!
Îmi plânge malul râului sinistru,
Şi peştii plâng adânc în el,
De ace brazii-ncet se scutur,
Pădurea tristă, plânge-ncetinel.
De n-ai să-mi vii in asfințituri,
De n-ai să-mi vii la răsărit,
Iubita mea, luată cu-mprumuturi,
Să nu mai vii….m-am rătăcit….
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
23 noiembrie, 2018