DE ZIUA MEA
De ce să fie astăzi
ziua mea?
de ce să fie ziua în care m-am născut?
Poate
atunci a mai căzut
o stea,
Poate
atunci aveam încă
trecut!?
De ziua mea,
mi-am dăruit
o floare,
o floarea ce s-a zămislit
din leacuri,
am înviat
înveșmântată-n boare,
iar universul a sădit-o
între veacuri.
De ziua mea
mi-am dăruit
un cântec,
mi-am răsfățat trecutul
în neant,
mi-am spus o rugă
zidită
în descântec,
să-mi fie anul lucire-n diamant.
De ziua mea
mi-am dăruit o aripă,
pe sora ei,
mi-o pune-n pumn amica lună,
calc mândră
pe timpul ce vine într-o clipă
și-mi strâng în suflet
sufletul
din spumă.
De ziua mea
m-am sfătuit cu zborul,
mi-am dat curaj să pot urca
pe curcubeu,
mi-am încuiat în casa sufletului
dorul,
m-am împăcat cu mine
cu soarta
și-al meu, eu.
Autor: Silvia URLIH