Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XIX(2019), nr. 400 (16 –30 Iunie) – Revista Logos și Agape – Revistă creștină de cultură, tradiții și atitudine civică

Dragii mei enoriași!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la numărul 400 al ,,Scrisorii pastorale”. De 19 ani vă deranjez din două în două săptămâni cu această modestă publicație. Ea a fost mereu o punte între preot și credincioșii din parohie, dar și dintre preot și credincioși din afara parohiei, din țară și din străinătate. De fiecare dată am vrut să vă ofer cât mai multă ,,hrană” sufletească și cât mai multe știri din viața parohiei noastre. În felul acesta, prin faptul că ,,scrisoarea” a mers la toate familiile din parohie, fiecare enoriaș s-a simțit ca parte a acestei familii, a știut ce se lucrează în parohia sa, ce proiecte și realizări avem. Dacă am reușit să-l facem să se simtă bucuros și, de ce nu, chiar mândru că face parte din parohia noastră, ne-am bucura din tot sufletul. Dacă fiecare enoriaș, dacă fiecare cititor al ,,scrisorii” noastre, ar simți cea mai mică transformare în bine în viața lui sufletească, în viața sa religios-morală, ne-am bucura de asemenea. Încercăm să credem că timpul și efortul dedicat acestei ,,scrisori” nu a fost degeaba, ci el a făcut parte din lucrarea noastră pastoral-misionară.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea ce ne-a dat-o de a realiza cele 400 numere ale ,,Scrisorii pastorale”. Vă mulțumim dumneavoastră, cititorii și enoriașii parohiei noastre, căci fără dumneavoastră ,,scrisoarea” n-ar fi apărut, nu și-ar fi găsit rostul. Mulțumim enoriașilor care s-au ostenit de-a lungul anilor să ducă din poartă-n poartă ,,scrisoarea” fiecăruia, fie că a fost ploaie, ninsoare, cald, frig, fie că au avut timp, fie că nu au avut. Mulțumim redacțiilor unor reviste de prestigiu din țară și din străinătate, precum ,,Națiunea”(București), ,,Bibliotheca Septentrionalis”(Baia Mare), ,,Observatorul”(Toronto-Canada), ,,Omniscop”(Craiova), ,,Clipa”(Philadephia-SUA), ,,Logos și Agape”(Timișoara) și altele, care au preluat în întregime sau parțial ,,Scrisoarea pastorală”. Dumnezeu să le răsplătească, fiindcă, prin osteneala lor, au făcut și dânșii un mic apostolat pentru Domnul Hristos. Dumnezeu să le răsplătească!

Sperăm să ducem mai departe ,,Scrisoarea pastorală” cât ne va mai răbda Dumnezeu pe această lume, sau cât ne vor mai permite autoritățile s-o facem. Doamne ajută!

Pelerinajele. Am făcut în cei peste patruzeci de ani de preoție nenumărate drumeții în țară și chiar în străinătate cu enoriași din parohia noastră și din afara parohiei. Nu cred să fi fost an în care să nu facem câteva astfel de ieșiri. Am avut întotdeauna regretul că posibilitățile noastre au fost modeste și nu ne-au permis să facem călătorii pe distanțe mai mari, de câte o săptămână măcar, ci doar de o zi, maximum de trei zile.

Vă mulțumesc tuturor celor ce mi-ați fost alături în aceste acțiuni sau ați înlesnit unor membrii ai familiilor Dumneavoastră să participe la ele. A fost dureros când am înțeles că unii au socotit că în felul acesta parohia și preotul își depășesc rolurile. După ei, parohia nu este firmă de voiaj, iar preotul nu este ghid turistic. Mda! E un punct de vedere, pe care-l respectăm. Tocmai de aceea ne cerem permisiunea de a-l demola.

Există mai multe feluri de călătorii. Unele urmăresc plăcerea, altele cunoașterea. Le numim pe acestea excursii. Facem o excursie să vedem un oraș, o regiune, o țară, un meci de fotbal, un spectacol, un muzeu, să facem o cercetare științifică etc. Există și altfel de călătorii, numite pelerinaje. Acestea au ca obiectiv principal cunoașterea unor monumente religioase (mânăstiri, biserici), participarea la niște manifestări religioase(hramuri, sfințiri, sărbători, canonizări etc.). În cadrul lor pot fi vizitate muzee, locuri pitorești, localități, regiuni etc., dar în centrul preocupărilor unui pelerin este elementul religios. Aceasta este și deosebirea dintre o excursie și un pelerinaj. Excursia urmărește, așa cum am spus, plăcerea și cunoașterea; pelerinajul urmărește creșterea sufletească, întărirea credinței și mântuirea sufletului.

În cadrul unui pelerinaj putem cunoaște realizări religioase ale moșilor și strămoșilor noștri, mânăstiri de sute de ani, în care s-a slujit zi de zi, în care s-au tipărit cărți menite să contribuie la formarea și cristalizarea limbii române, să contribuie la realizarea unității poporului român pe toate planurile. Cunoaștem realizări artistice mai vechi și mai noi, picturi, sculpturi, broderii, metale prețioase prelucrate artistic, opere de arhitectură bisericească. În cadrul unui pelerinaj pe care l-am făcut când eram elev la Mânăstirea Putna, în fața hărții României Mari, călugărul-ghid ne-a predat cea mai frumoasă lecție de istorie românească pe care am auzit-o vreodată. La mânăstiri găsești sfinte moaște și icoane făcătoare de minuni. La mânăstiri sunt călugări și călugărițe care vorbesc vizitatorilor nu numai de istoricul mânăstirii și al diferitelor obiecte din muzeul locașului, ci și de viața spirituală, despre virtuți și păcate, despre războiul nevăzut dintre bine și rău, despre lupta ce trebuie s-o dea creștinul permanent cu răul din sine și din jurul său. La mânăstiri pelerinii găsesc duhovnici cu experiență și se pot spovedi, pot cere sfat competent la problemele ce-i frământă, pot da pomelnice pentru cei dragi ai lor, vii și morți. Desigur, veți zice, dar astea pot să le facă și acasă, în parohia lor, la preotul lor. Într-adevăr, și când ești bolnav te duci mai întâi la dispensarul de care ești arondat, la medicul tău de familie. Acolo ți se prescriu tratamente pentru afecțiunile ușoare. Când este vorba de o boală mai grea, mai complicată, pacientul merge la spitalul județean sau chiar la un spital central din țară sau din străinătate. Asta ca să-și trateze trupul, bolile trupești. Dar și bolile sufletului trebuie tratate la fel.

De fiecare dată când faci un pelerinaj îți întărești credința. Înțelegi că faci parte dintr-o Biserică multimilenară, care a cuprins milioane de strămoși, de părinți și de frați ai noștri, care s-au închinat și L-au slujit pe același Dumnezeu pe Care-L slujești și tu, creștinul de astăzi. Înțelegi că bătrânii noștri au sfințit cu evlavia, rugăciunile și lacrimile lor fiecare locaș și fiecare icoană la care tu mergi să te închini astăzi. Înțelegi că ai datoria sfântă, în fața lui Dumnezeu și a strămoșilor tăi, să păstrezi nealterată această credință primită la Sfântul Botez și să o predai mai departe copiilor și nepoților tăi ca pe o zestre sfântă. Mai înțelegi că poporul din care faci parte L-a iubit pe Dumnezeu și și-a pus întotdeauna încrederea și speranța în El; înțelegi că Dumnezeu a iubit neamul românesc și l-a ocrotit prin veacuri, în ciuda tuturor vitregiilor istoriei. Acestea și multe altele pot fi spuse despre pelerinaje.

Înțelegi astfel cât de important este pelerinajul pentru viața ta duhovnicească.

Sfaturi părintești. A. Selectăm în cele de mai jos câteva cugetări memorabile ale regretatului Părinte Iustin Pârvu, unul din marii duhovnici ai României din vremea noastră:

„Cu bănuţul văduvei cumperi şi peşte pentru masa săracilor, dar şi un bilet pentru Rai;“
„Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă;“
„Când biserica ta devine mai mult muzeu, omul devine un fel de exponat;“
„E o criză profundă a omului modern, care nu mai ştie de unde vine şi spre ce merge;“
„Suntem un popor mai dezorientat şi mai neunit decât toate celelalte popoare din jur; “
„Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cât trebuie să-l foloseşti şi când – asta mă îngrijorează;“
„Nu moartea e groaznică, groaznic e faptul când din ea nu înţelege nimic cel care rămâne în viaţă, când ea nu serveşte unei cauze;“
„Preotul se comportă ca tot românul. Vrea să fie salariat, să trăiască bine şi să moară pensionar;“
„Politicianul nu este un păduche în fruntea poporului, el este un păstor căruia i se încredinţează soarta multor oameni;“
„Românul are nevoie să-i ajungă cuţitul la os ca să acţioneze. Dacă nu l-a deranjat nimic, românul a stat cuminte, a dormitat în istorie.”
Redăm și sfatul Sfântului Siluan Atonitul privind atitudinea față de dușmani:

,,Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!” Atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşii tăi, iar Domnul, văzând gândul tău cel bun, te va ajuta în toate şi experienţa însăși te va învăța calea. Dar cel ce gândește de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra ta. Iar când vei iubi pe vrăjmaşii tăi, să ştii că un mare har dumnezeiesc locuieşte întru tine. Nu zic că este deja un har desăvârșit, dar e de-ajuns pentru mântuire. Dacă, dimpotrivă, ocărăşti pe vrăjmaşii tăi, e semn că un duh rău locuieşte în tine şi el aduce gânduri rele în inima ta, căci, aşa cum a spus Domnul, „din inima omului ies gândurile bune şi gândurile rele” (Mat., XV, 19).

Valoarea femeii. Am găsit pe internet o povestire cu acest titlu, interesantă, care ar putea să fie de folos și celor necăsătoriți, și celor căsătoriți. Din păcate, nu e semnată. Iat-o:

,,Un tată vorbea cu fiul său. Probabil că acest tată era şi un bun contabil, căci la orice lucru el folosea creionul şi hârtia. Fiul, fiind la vârsta căsătoriei, îi povestea tatălui despre viitoarea lui soţie, despre alegerea făcută:

,,– Tată, mi-am găsit aleasa inimii şi vreau să mă căsătoresc cu ea.!” Tatăl îl întreabă:
,,– Cum este aleasa inimii tale?” Fiul răspunde: ,,– Este frumoasă!” Tatăl, vrând să „calculeze” valoarea fetei, îi spune: ,,– Ia un creion şi scrie un zero! Şi cum mai este?” Fiul răspunde: ,,– Este bogată!” Tatăl îi spune din nou: ,,– Mai scrie un zero lângă celălalt! Şi cum mai este?” Fiul: ,,– Este harnică!” Tatăl: ,,– Mai scrie un zero! Şi cum mai este?” Fiul: ,,– Este sănătoasă! Tatăl: ,,– Mai scrie un zero! Şi cum mai este?” Fiul: ,,– Cu nume bun!” Tatăl: ,,– Mai scrie un zero! Şi cum mai este?” Fiul: ,,– Cu multă ştiinţă de carte!” Tatăl: ,,– Mai scrie un zero! Până acum totul este zero. Şi cum mai este?” Fiul, nemulţumit de nemulţumirea tatălui său, îi spune accentuând fiecare literă: ,,– Tată, aleasa inimii mele este foarte evlavioasă şi credincioasă!” Tatăl îi spune răspicat, accentuând şi el fiecare literă: ,,– Fiul meu, în faţa tuturor zerourilor scrie un unu şi vei vedea cât valorează aleasa inimii tale! Dacă este credincioasă, atunci este de milioane. Te felicit!”

Creștini de ,,duminică”. Am găsit pe internet o poezie interesantă, care ne zugrăvește pe mulți dintre noi. E ca o oglindă în care ne vedem în două locuri: la biserică și în afara bisericii. Din păcate, suntem de nerecunoscut. Asta ar trebui să ne dea de gândit. Regret că poezia nu e semnată. Iat-o:

,,Smerenia spinările ne-ndoaie

Păşind peste prag de biserică!

Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie

Smerenia noastră e apă de ploaie…