Josef Bordat, Germania
***
Corona
Din mâna mea toamna frunza și-o mănâncă: suntem prieteni.
Din nuci cojim timpul și le învățăm să se ducă:
timpul se întoarce în coajă.
În oglindă este duminică,
în vis se doarme,
gura rostește adevăr.
Ochiul meu cată spre sexul iubitei:
ne privim,
ne spunem ceva întunecat,
unul pe altul ne iubim precum luna și memoria,
dormim ca vinul în scoici,
ca marea în jetul de sânge al lunii.
Îmbrățișați stăm în geam, ei ne văd de pe stradă:
e timpul să se știe!
E timpul ca piatra să se dedea înfloririi,
neliniștea să bată o inimă.
E timpul să se facă timpul.
E timp.
Paul Celan, Cernăuți-Paris (1929 – 1970)
din „Mac și memorie“
Editura Suhrkamp