SONET DIN ȘOAPTA VÂNTULUI
Șoptește tainic vântul peste lume,
Atâtea versuri, freamăt de mistere,
Venind din ceruri pare că ar cere
Să dea durerii leac, ștergând anume,
Când mintea simte totul drept plăcere,
Tot ce-a fost scris în scripte din cutume.
Îi lasă drum deschis acelui Nume
Ce-aduce calmul, demna sa tăcere,
Curat izvor de tihnă, din jertfire.
Cuvânt zidește pentru cel ce poate
Să ducă gândul rău către zdrobire,
Iar lacrimi calde-i cad și blând în noapte
S-asculte harfa, dacă vrea Iubire,
Ecou din cer venit prin vânt și șoapte…
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
9 februarie 2020