Înlăcrimare
Casa rămasă pustie
N-are lacrimă să plângă.
Doar o pisică zglobie
A lăsat urme pe lângă
Cei pereți care odată
Erau răzimați de om…
Acum ușa-i încuiată
Și-n curte plânge un pom…
Ramurile își întinde
Spre ceardac, plin de lumină,
Vrând cu ele a-l cuprinde,
Împreună să se-ațină
La fulgi ce se bat să intre
Pe-o fereastră spartă-n tindă…
Răscolesc zadarnic printre
Nostalgii ce vor să prindă
Ce-a fost ieri la gura sobei,
Cum creștea mirosul pâinii,
Cum dădeau peste nas scârbei
Când sporovăiau stăpânii.
Merg pe drum, mintea-mi aleargă
Și mă-ntreb: unde-s copiii
Ce-alergau o zi întreagă
Prin nămeți, dând un rost firii?
Multe case părăsite…
Tot mai rar se-aud și câinii…
Din satele-mbătrânite
Au plecat, pe rând, bătrânii…
––––––––––––
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
18 decembrie, 2018