SEVA CUVÂNTULUI
Condeiul, încărcat de gânduri,
zace în mâna mea , tăcut.
Cerul, revarsă curcubeul dimineții
peste orizontul senin,
ochii culeg cioburi de lacrimi
așteptând o scânteie vie.
Încerc să-mi limpezesc vălmășagul de gânduri
împletite în firul memoriei,
arunc doar o privire în hăul fântânii,
dăltuită în granitul sufletului stingher,
întrezăresc izvorul nesecat al slovelor…lăcrimând.
Picături de adâncă smerenie și credință,
se strâng în călimara tainelor…
Un înger fără nume
mă rotește
prin spirala infinită a iubirii,
simt o tresărire în adâncul inimii…
E seva cuvântului!
———————————–
Olga VĂDUVA (Grigorov)
3 martie 2019