Iubire
iubirea asta ce-mi îmbată firea
mă face să mă văd prin ochii tăi
smulgându-mi timpul vieţii din rugină
şi dăruindu-i tainic alte căi.
mă răscolesc prin tine anotimpuri
născute-ntâia dată pe pământ
iar când invoc vreun drept la fericire
ca-ntr-un ecou doar tu mi-eşti legământ.
şi când mă dori, replămădesc chemarea
ca-ntr-o beţie fără de sfârşit
de mă scufund c-o undă în adâncuri,
alta mă-nalţă spre plus infinit.
când mi-este frig de mine şi de viaţă
în tine îmi fac cuib cu-nfiorare
dincolo de tăceri sau de cuvinte,
rămân mereu şi nici nu vreau scăpare
şi mai frumoasă … n-am fost niciodată
decât mi-e umbra-n ochii tăi arzând!
despovărând de nepăsări amurguri
simt răsăriturile şi pe sub pământ.
foşneşte viaţa a polen din soare
când mă respiri sub gene şi zâmbeşti,
mă nasc copilăreşte înc-odată
pentru că-ţi sunt şi pentru că îmi eşti.
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
5 ianuarie 2019