Supraviețuire
Trec clipe peste mine tăvălug
Uscându-mi roua agățată-n pleoape,
Singurătatea vrea să mă îngroape,
Să facă din a mele coaste plug.
Lăsându-mă purtat de-al ei vârtej
Simt lăstărind în mine nebunia;
Agăț din fugă-n unghii veșnicia
Și-ompart oricui, cu orișice prilej.
Aprind astfel în fiecare rug
De vise coapte în a toamnei vatră…
Geloasă, înspre mine luna latră
Iar soarele devine ignifug
Și-n timp ce sufletu-mi cioplesc în piatrã
Trec clipe peste mine tăvălug.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
11 octombrie, 2018