Risipă
De vrei să facem iar de noi risipă,
Iubito, mi te cuibărește-n brațe..
Când gheara vieții stă să ne înhațe
Pe-o stea albastrã vom fugi în pripă.
De-acolo prin imense telescoape
Vom cartografia în soare pete
Și am să te sărut pe îndelete
Sub fâlfâirea stelelor mioape.
De vrei să fi regină iar eu rege
Cu vulturii ne facem frați de cruce
(Fugari eterni din legile caduce)
De-al dragostei păcat să ne dezlege.
De vrei sã zbori iubito printre stele
Pătrunde-mi în înalt văzduhul pleoapei,
Închină-te granitului și apei
Și fă aripilor din dor atele.
Vom transforma prelunga noapte-n clipã
Si vom aprinde vise pe altare…
Iubito, sub celeste felinare,
Nu vrei, să facem iar, de noi risipă?
Aș vrea
Aș vrea să fiu sub talpa ta nisip,
Sub sărutări de pași să mă disip,
Să ard al urmei tale sfânt contur,
Rotundului călcâi în zori să-i fur
Pecetea, pusă lutului trupesc,
Lumina de sub pleoapă s-o cerșesc…
Aș vrea să fiu o mână de olar,
Pe roata vieții să mângâi cu har
Și să frământ fierbintele tău lut…
Să fim Adam și Eva la-nceput,
‘Nainte ca din fruct să fi mușcat,
Când nu aveam trecut și nici păcat.
Globe-trotter între leagăn și sicriu,
Aș vrea să pot, ce tu dorești, să fiu…
Orizontal si vertical
Dacă pe verticală ești cireș
În care degetele mele, fără greș,
se cațără în fiecare noapte
ademenite de fructele coapte,
mângâind într-un ritm furibund
genunchii, și umerii și tot ce-i rotund,
pe orizontală ești o mare întinsă
cu epiderma de flăcări cuprinsă
pe care asemeni unor corăbii cu vele
navighează rebele
falangele mele
agățându-se ca niște vrejuri
ori adăstând în spiralice vârtejuri…
În adâncimile privirilor tale mă afund,
după coralii viselor mà ascund,
te jefuiesc de perle și de înecate comori,
obligându-te alături de mine să mori
și din nou, în zorii zilei să învii
resuscitată de sãruturi târzii…
În palma cearșafului pironită
ești marea mea cea mare cântând în sanscrită.
Dor
Dorul
este veșnicia
din rotunzimea unei clipe
perpetuum multiplicată.
Este pârâul de munte
alergând năvalnic
peste pietrele dorințelor,
focul sacru, aprins
pe altarul iubirii…
Dorul
este cărarea cu sens unic
de la balconul minții mele
până la fereastra inimii tale
deasupra căreia zboară,
stoluri albe,
visele.
Jocul de-a umbra
Uneori
îmi place să mă joc de-a umbra…
Începând
de la călcâiul tău rozaliu
și până la fâlfâirea pleoapei,
mă lipesc atât de puternic de tine
încât
epiderma ta se transformã
în linia orizontului;
dincolo de tine nu mai există nimic
decât eu
dansând pe trotuarul fierbinte…
Uneori,
la fel ca acum,
transpirăm aceleasi dorințe
care ni se scurg
pe potecile înfloritelor piepturi…
Abia la mijlocul nopții
Bisruriul de argint al lunii
Ne va reda libertatea de a fi doi,
Suprapunându- ne buzele.
–––––––––––
Nicu GAVRILOVICI
31 mai, 2018