Drepturi revendicate
Înainte de-a avea
Drept de-a te zidi-n cuvântul
Unui cald poem, aș vrea
Dreptul de-a-mi săpa mormântul
Într-o urmă, pe nisip,
De piciorul tău sfințită,
Să păstrez frumosu-ți chip
Pe retina împietrită.
Dreptul cer să pot muri
Orișicând, oricum, oriunde,
După ce voi împărți
Sărutările-n secunde,
După ce, cu pașii rari
Înspre tine, precum furii
Voi păși, cu ochi avari
Să îți sorb din cupa gurii
Zâmbetul, letal venin,
Precum soarbe crinul rouă
Și puțin câte puțin
Să apun sub lună nouă…
Înainte de-a avea
Drept de a zidi în carte
Fragedã făptura ta,
Mă voi îmbrăca în moarte,
Iar pe tine te dezbrac
De osândă și durere…
Nufăr oglindit pe lac
Te transform în înviere.
Înainte de a-mi fi
Rug și jertfă și altar,
Dreptu-l cer de-a te iubi
Iar… și iar… și iar… și iar…
Ești întreg universul
Eu nu sunt decât acea
minusculă picătură
ce te întregește…
Tu ești ploaia de vară
care îmi lipsește.
Eu sunt doar pustiul
răstignit sub cerul albastru…
tu îmi ești rouă și umbră si castru
unde mă simt întotdeauna
în siguranță…
un biet beduin obosit…
Tu, speranță!
Eu sunt doar truditorul
ce pe ogorul
alb al hârtiei își seamănă versul…
Tu ești întreg universul.
––––––––––-
Nicu GAVRILOVICI
2 mai, 2018