Dacă
Dacă aș privi cerul prin ochii tăi,
stelele mi s-ar părea nuferi
iar luna o canoe de argint.
Dacă aș privi
din spatele pleoapelor tale pământul
munții mi s-ar părea trepte spre cer
iar izvoarele mi-ar părea lacrimi.
Dacă macar aș putea
pipăi distanțele cu degetele tale
aș despleti covorul acesta de dor
pe care aleargă sufletul meu
înspre tine.
Dacă aș putea
te-aș apuca de călcâie botezându-ți umbra
în cristelnița de cleștar a visului…
Nevrednicul de mine…
Nici să te spovedesc
sub anteriul nopții
logodindu-te cu veșnicia
nu mi-a fost hărăzit…
Poate de aceea
în nopțile cu lună plină
colind în pronaosul privirilor tale
răstignindu-mi icoana.
Nedumeriri
Dacă aș știi unde începi
și unde te termini
ți-aș trasa conturul în mirosul florilor de tei… Dacă aș ști
măcar de exist
în galaxia gândurilor tale
aș strânge pe cercevelele pleoapelor toată roua
și pictorial ți-aș face pe căpruiul retinei.
Nici macar
o felie nu îndrăznesc să rup din tine,
deși
râvnesc la azima caldă a trupului
unduindu-se pe cărările argintate
ale nopților cu lună plină…
Dacă aș ști unde începi
și unde te termini,
ți-aș da ocol o viață întreagă
și încă un sfert
de primăvăratică veșnicie.
Ghemuiți
Atât de ghemuiți stăteam
în uterul nopții
încât abia fâlfâiau între noi șoaptele.
Degetele ni se încâlciseră
între rădăcinile degetelor celuilalt
iar buzele mele
apuneau fremătânde
peste buzele tale.
Încremeniți ne ascultam unul altuia,
înfloritele bătăi ale inimii…
Zâmbind, în dosul lunii
Dumnezeu plăsmuia din țărână
o nouă iubire.
Poem pe eșafod
Când pe eșafod nu va mai fi nimeni
îți voi săruta pleoapa,
ghilotină asupra privirii flămânde,
apoi șoapta rostogolindu-mi-se
voi sprijinii cu umerii cerul.
Rămâi lângă mine pentru a-mi fi orizont
în de curând născuta
veșnicie.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
30 mai 2019