Căutător de aur
Eu încă sper în răsărit de soare,
În dragoste, lumină și mai bine,
Eu caut încă aur în ruine
Și vă aștept cu pâine și cu sare.
Spre cel căzut am încă mâna-ntinsă,
Cu cel pribeag împart un colț de cer,
Disting în orice om un giuvaer
Și dărui din lumina mea aprinsă.
Nu lingușesc ca să obțin foloase,
Când spun iubesc, nu mă gândesc la rut,
În fața celui slab pun pieptul scut
Și noaptea stau bolnavului de șase.
Nu mă privi ne-ncrezător, străine…
Eu caut încă aur în ruine…
Vremuri apuse…
Îți aduci aminte mamă?… Îmi aduc aminte tată
Cum în casa cea de bârne fericiți eram odată.
Aveam lut, n-aveam podele și carton bituminat
Și strujac umplut cu ghije de porumb aveam în pat.
Îți aduci aminte mamă cum ne privegheai în noapte,
Ne puneai cu-oțet comprese și ne înveleai în șoapte
Apoi sărutai fierbinte tâmpla cea înfierbântată…
Perna ta de lacrimi udă n-am s-o pot uita vreodată.
Îți aduci aminte tată, tu, ce dormi sub bradul falnic,
Din bucata ta de pâine cum rupeai cu suflet darnic?
Ne mințeai că nu ți-e foame… Te credeam, eram copii…
Cum munceai din zori în noapte n-am să uit nicicând, să știi…
Îți aduci aminte mamă, (astăzi ești paralizată)
Nu-ți era prea grea găleata, nu-ți părea grădina lată
Nici prea călduroasă vara, nici geroasă iarna cruntă,
Aveai părul precum noaptea…astăzi ești așa căruntă…
Când privesc la poza veche mă inundă-n hohot plânsul…
Tu erai cais în floare, stâncă tare era dânsul…
Mamă, unde ți-e puterea?… Tată, haidem în pădure…
Ne așteaptă-n poieniță tufele cu negre mure!
Au apus acele vremuri… Ți-a rămas surâsul, mamă;
Ce a fost un basm odată, azi s-a transformat în dramă.
Plângi când îți aduc o floare, într-un scaun de fier, cu roți…
Tată, nu ești mort…vlăstare, îți aduc zece nepoți.
Balada eroului tâmp
Stă bătrâna la un colț de stradă…
Ca să vândă flori culese-n câmp.
Polițistul o privește tâmp
Pregătit să facă o paradă
De putere și de vigilență,
El, incoruptibilul slujbaș…
Tânăr, cool, având la gură caș:
-,,Prezentați act de proveniență!”
-,,Act de prove…cum ai zis…mă mir,
Nu am, maică, de-unde să prezint..
Le-am cules, îți jur că nu te mint
De pe câmpul dinspre cimitir.
Dumnezeu Prea Bunul le-a udat
Și-au împodobit toată câmpia…
Peticesc cu ele sărăcia…
Le-am cules, să știi, nu le-am furat.
Act de..” și cu mâna ei zbârcită
Lacrima-n năframă o culege..
-,,Trei articole-ncălcași din lege,
Ești o infractoare înrăită.
Către stat impozit nu plătești,
Acte de proveniență n-ai…
Într-un loc ce nu-i piață stai…
Trebuie amendă să plătești!
Spui că n-ai?…Atunci dosar penal
Întocmesc, apoi cătușe-ți pun…
Stai, buchetele să le adun
Și-ai să mă urmezi la tribunal…”
Îl privește galbenă bătrâna…
Inima cumplit în piept se zbate…
Caută sprijin iar apoi, pe spate
Cade,-n ochi stingându-se lumina.
După șapte zile…nimic nou…
Maica înflorește-n flori de câmp…
Plutonier de-acum, la fel de tâmp,
Ucigașu-i socotit erou…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
18 septembrie, 2018