N-am observat
N-am observat când mi-ai pătruns în sânge,
Și ai înseninat în mine tot,
M-ai învățat să cred că încă pot
Zâmbi, chiar dacă sufletul îmi plânge.
Nici când ai adunat grămadă vreascuri
Din visele ce-odată le-am avut
Și ai aprins un rug ce n-a putut
A-l stinge-ntregul must prelins din teascuri
N–am observat… Căci tu erai lumina
Și m-am lipit de umbra ta stângaci,
Te ascultam înfrigurat cum taci
Iar când vorbeai cânta în mine tina.
În rama pleoapei ți-am fixat icoana
Și candelă am pus în fața ei
Mireasma dulce-a florilor de tei
Și apa prefăcută-n vin la Cana.
Erai mireasa mea, eu însumi mire
Și te-am iubit nepământean, celest…
Nu am știut că viața nu dă rest
Și picură otravă în potire.
Când m-am trezit era în mine moarte
Și-am înțeles că prea am fost naiv,
Întregul cer era pictat oliv
Iar tu erai de mine prea departe.
Nici să te strig nu am avut putere
Cum lupu-și strigă soața-n nopți cu ger,
Se transforma eternu-n efemer
Și vinul sfânt din Cana era fiere…
E viața mult prea strâmtă și mă strânge,
Sunt dezbrăcat de tine și-mi e frig…
Zadarnic bat cu pumnu-n porți și strig,
N-am observat când mi te-ai scurs din sânge.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
6 noiembrie 2019