Mi-e toamnă Doamne, mi-e atât de toamnă
Încât vopsesc cu galben cerul tot,
Te caut în flori de-albastru miozot
Dorind să știu iubirea ce înseamnă.
Aprinse ruguri carnea mi-o devoră,
Aș vrea să știu ce nu mi-e dat să știu,
Născut devreme într-un timp târziu
Am dorul frate și durerea soră.
Mi-e toamnă Doamne, și mi-e frunza moartă,
Întind spre tine crengi uscate, reci,
Îți caut zadarnic urma pe poteci
Și jalbe scriu cerând o altă soartă…
De-o fi cumva prin curtea mea să treci
Îmi lasă cheia raiului în poartă.
Ce să-ți cumpăr mamă…
Ce să-ți cumpăr din piață mamă,
Ce să-ți dărui să rămâi pe veci?
Nu există o mai mare dramă
Decât faptul că domol te treci.
Nins cu alb și desfrunzit ți-e părul,
Mamă, ce te tot grăbești spre rai?
Pe noptieră ne-nceput e mărul…
Plâng că nu mai ești precum erai.
Înspre ce privesc mirați prin ceață
Ochii tăi senini de înger mut?
Mamă sfântă care mi-ai dat viață
Ca pe o icoană te sărut
Și te-ntreb cu sufletul durut
Ce să-ți cumpăr mamă din piață?
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
Septembrie 2019