Supraviețuire
Precum o fermecată liră,
amintirea îngână
pe malul îndoliat al nopții
șoapte de argint
venite parcă dintr-o îndepărtată,
scufundată lume.
Memoria,
o mereu nedescoperită atlantidă
îmi dăruie din când în când
câte o bucată
înverzită de algele durerii
din catargul
unui naufragiat vis.
O voi face arșice și după
ce le voi usca la soarele speranței,
în noaptea cruntă a deznădejdii
voi aprinde pe promontoriul existenței foc,
supraviețuind.
Eu numai un biet cioban
În strunga rotundă a minții
precum o turmă de oi seine
dau năvală înghiontindu-se
gândurile…
Mulg
în șiștarul de alamă al unei amintiri,
albe,
curgătoare cuvinte.
Abia după ce luna
se va cățăra pe cornișa boltită a cerului
oglindindu-se
în scurgerea viselor,
precum un nufăr
va înflori pe întinderea albă a hârtiei,
mireasmă a nemuririi,
poezia.
Păltiniș, 25 noiembrie, 2018
Ultima brândușă
Târziu,
îmi târâi umbra
pe mereu neumblate poteci…
Mă îngroapă vestejitele frunze
ale mereu tinerelor amintiri.
Undeva
printre mestecenii
cu scoarța albită de dor,
cu brațele deschise
picurând a uitare,
chipul tău reîncarnat
în ultima,
tremurândă brândușă…
Plâng pe cioata uscată
a unui vis,
troienit de durere…
Libertatea condamnatului la moarte
Din prima clipă îmbrăcat
în cămașa lungă a condamnaților la moarte,
sfidez cu zâmbetul pe buze
evidența.
Refuzând permanent blidul cu linte
ard la făclia speranței
funia înșelătoarei grațieri
în schimbul îndoitului genunchi.
Voi îngheța aici,
pe stânca
neîngrăditei mele libertăți,
cu pleaopele agățate de anteriul zorilor,
dar nu
voi gusta din cucuta amară
a slugărniciei.
Dincolo de scurgerea albastră a timpului
voi reînvia
în Floare de Colț.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
25 noiembrie, 2018