Vasile COMAN: Versuri

Femei cu fluturi

 

De aș fi fost Olarul Șef
Atunci când s-a făcut pământul,
Aș schimba reguli, așa-i drept
Și-aș pune mai apoi…Cuvântul.

Aș face prima dată…Omul,
Fără femeie…fără pomi
Și-apoi aș sta și eu ca Domnul
Picior peste picior…pe nori.

Pe urmă, aș face ploaia, vântul
Să-mi mângâie făptura mea
Și limpede să-mi fie gândul
Să nu gândesc deloc la EA.

Aș fi așa de liniștit!
Ce rost ar mai avea femeia?
Dacă n-am fost deloc iubit.
La mine-ar fi ușa …și cheia!

Dacă Olarul Șef a luat
O coasta și-a făcut femeia…
Atunci și-acum aș fi-ntrebat:
–De ce i-ai dat Doamne și cheia?

Dar mă gândesc că peste noapte
Cu cine dorm, ce strâng la piept…
Și cine-mi va zâmbi în șoapte…
–Îmi cer iertare! O să-ndrept!

Eu, două coaste-aș fi luat
Să-mi fac două femei…frumoase
Și dacă una nu e-n pat
Ar fi cealaltă lângă coapse!

Dar mă gândesc, când frământ Luturi,
Ce-aș face eu…și cum să fie
Dacă amândouă poartă fluturi?
– Cred c-am să plec eu în pustie!

11 august 2015, Ploieşti

 

Cu tine…

 

Cu tine
aş putea trăi sub o ramură
de copac
respirând acelaşi aer
respirând aceeaşi liniște…
Cu tine aş vrea să alerg prin livezi, să gust din fructul iubirii
şi să mă-nvelesc cu toamna
Cu tine aş vrea să îmbrățişez aceeaşi rugăciune
să păstrăm ziua de mâine…iar Dumnezeu va mearge inaintea noastra
Cu tine mă vindec de dureri
cuvantul tau ma vindeca ca pe ziua dintâi…
Cu tine adun comori în suflet
si gust din fructul înțelepciunii

Cu tine aş pleca în veşnicie
în acelaşi loc

21 noiembrie 2018, Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

 

Lasă un răspuns