Brișcă și îngeri
Înham la brișca sufletului îngeri
Și te colind cum colindam demult,
Pe bolta cerului cu degetul scriu plângeri
În timp ce șoapta-n noapte ți-o ascult.
Storc galben din gutui și sorb nectarul
Ciorchinilor care se coc în vii,
Pentru iubirea ta arunc cu zarul
Și-mi cade când ,,a fi” când ,,a nu fi”.
De-atâta toamnă mă transform în brumă,
Tu crizantemă, în petale sângeri,
În patul tău cu vise-albastre du-mă
Să navigăm pe marea de atingeri…
Și-n timp ce rugăciuni așterni pe humă
Înham la brișca sufletului îngeri.
Poem din alt veac
M-am trezit azi noapte în a toamnei cușcă
Cu frânghii de doruri ferecat la mâini,
Mă-mbăta mirosul prafului de pușcă
Și mireasma caldă a rotundei pâini.
Roșu ca rubinul clipocea în cupă
De-o juma de secol ferecat în vas,
Vinul ce hangița-l destupase după
Ce în patu-i moale am făcut popas.
Șaptele-i poznașe îmi păreau colindă,
Pielea ei maree ce mă duce-n larg,
Busuiocul vrajă agățată-n grindă,
Sfeșnicul ce-n umbre mă-nvelea, catarg.
Miroseau a struguri sfârcurile zvelte,
Gura ei deschisă era colț de rai,
Marmoree brațe lebede în delte,
Ochii candelabre-aprinse în serai…
Ca un golden luna mă privea mirată
Cum trăgeam din vinul rubiniu o dușcă,
Doar un sfert din ceea ce am fost odată
M-am trezit azi noapte în a toamnei cușcă.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
Septembrie 2019