SUNT DOAR…EU
Sunt doar trup deșirat, de o toamnă fugară,
Într-un spic răstignit pe trei corzi de vioară.
Ochi căprui de ciclop flămânzit de lumină,
Învelind visul șchiop într-un colț de retină.
Sunt doar rest dintr-un cântec de greier tăcut,
O bucată de sfoară din bandaj desfăcut,
O sentință strigată de-avocați, în răspăr,
Un soldat cu bocanci murdăriți de-adevăr.
Sunt doar aripă frântă sub mânie de zeu,
O paloare lividă dintr-un alt curcubeu.
Răsărit, într-un ciob de oglinzi măsluite,
În desenul hilar al atâtor cuvinte…
Sunt doar altă copertă, fără file de cărți,
O busolă defectă pe contururi de hărți,
Într-un ceas ruginit, secundarul apter,
Când tristeților orei le rămân giuvaer…
Sunt doar ușă în ziduri crăpate demult,
Zâmbet plâns, de copil, în tăceri de adult…
Un aluat frământat de mâini aspre și reci,
O gutuie uscată, cu semințele seci…
Spectator la un „teatru” cu circari cumpărați,
Ce-n aplauze surde strivesc omoplați,
Închei nasturii vremii ce-mi lăsase godeu,
Rătăcită prin mine, sunt aceeași, doar eu…
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)
6 mai 2019