Nicoleta GORDON: La distanță de-un gând…

LA DISTANȚĂ DE-UN GÂND…

 

Te presimt decojind înserări în apus,
Într-un pumn cu tăceri de cuvinte răpus;
O secundă-ți răpesc, dimineții s-o vând
La distanță de-un gând…

Într-o deltă cu aripi mi se zbat pescăruși
Vălurind către țărm mi se lasă seduși
De o scoică fugară, peste irisu-ți blând
La distanță de-un gând…

Te respir în plămâni sufocați de cărbuni,
Și strivesc neputința în altoi de rațiuni;
Separați de grilaje, mi te caut flămând
La distanță de-un gând…

De-aș putea să-ți sărut talpa plină de lut,
Și iubirii materne să-i dau sens absolut,
Aș răpune lumina pe căpruiul plăpând
La distanță de-un gând…

Șchiopătat ți-este pasul în cvartet de trifoi,
Înmulțit cu speranțe și-mpărțit la nevoi…
Dar ne-om fi ce ne-am fost, de atunci până când
O distanță va fi…umbră ștearsă de-un gând

——————————–

Nicoleta GORDON (Many)

Lasă un răspuns