Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor, îmi este tare dor.
Aievea vocea ta mă cheamă,
Tresar, te caut şi-nţeleg:
Ecou mângâietor.
Pare că nu demult a fost, mai ieri.
Măicuţa mea, de tot îmi este dor:
Mâinile tale moi, ce-mi alinau dureri,
În braţe mă ţineau atât de iubitor,
Îmi alungau tristeţea primelor căderi.
Măicuţa mea, pare c-a fost mai ieri.
Mă dezmierdai, mă alintai cu drag,
Cu jind, nostalgic mă strângeai la piept.
Oare simţeai că vei lăsa un dor în prag?
Doar nu mi-ai spus să nu te mai aştept!
Ai fost de-o bunătate rară, cuminte şi blajină,
Chipul palid, zâmbet blând, tristeţe în privire:
O sfântă din icoană coborâtă, surâsul enigmatic de ondină,
În zbor cometă ai trecut, o scurtă strălucire.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor, îmi este tare dor.
Aievea vocea ta mă cheamă,
Tresar, te caut şi-nţeleg:
Ecou mângâietor.
25.12.09
Chişinău
Iubirea
Ce este iubirea, Lume prinsă în cădere?
Iubirea nu se cerşeşte şi… nu se strigă.
Iubirea neîntrerupt se consacră, în tăcere.
Iubirea e însăşi lumina şi pare în raze
Să ningă.
Iubirea este însuşi Dumnezeu şi, atunci
Când reînvie şi-i facem loc în suflet,
Îi facem loc Lui Dumnezeu. O iubire
Adevarată în schimb… nu aşteaptă nimic,
Niciodată! Iubirea este altruistă,
Se dăruieşte cu desăvârşire!
A iubi e Legea Vieţii în întregul Univers.
Iubirea e atotputernică, destine făureşte,
Îmbracă în valori sublime, în muzică şi vers.
Verbul muiat în iubire deşteaptă vigori
De neimaginat, naşte primăvară, frumuseţe
Şi în juru-i totul înfloreşte!
Intrată în suflet, iubirea curată naşte virtuţi:
Nobleţe, modestie şi smerenie, îndemnul
Sacru de a proteja, de a purta pe braţe
Fiinţa adorată, precum şi grija de a n-o jigni
Vreodată cu fapta sau cu gândul. Iubirea
E grădina inocenţei, unde nici răutate nu e,
Nici ură, nici ispită.
A-mor e un cuvânt Dumnezeiesc,
Ce-a coborât în Dacii, Latinii
Şi înseamnă „fără moarte”.
El va să spună că iubirea este
Eternă, fără de sfârşit!
De mântuire Neiubirea
Ne desparte! Iubirea, însă,
Ne va trece în Nemurire!
„Doar prin Iubire, ne spune Iisus,
Voi veţi atinge Veşnicia!”
26.02.11.
Chişinău
Romanţă
Soției mele, Viorica
Atâta cer senin în ochii tăi,
Atâta dulce Necuprins în suflet îţi încape!
Vin rând pe rând la tine anii mei,
Neînduplecatul lor destin să şi-l adape.
Refren
Ochii tăi calzi şi inocenţi,
Gemeni cu cerul dimineţii,
Atât de dulce mă privesc, discreţi,
Mă înfăşoară-n mantia blândeţii.
Surâsul tău în colţul gurii, blând,
Îmi luminează viaţa trecătoare
În clipele ce dor, în clipele din gând
Şi-n clipele ce curg pe-a Veşniciei arii.
Refren
Adânc îi mulţumesc Celui de Sus
Că astăzi eşti alăturea de mine.
Asemeni ţie în lumea întreagă nu-s
C-o inimă curată şi-un suflet caldă pâine.
Refren
August 1996
Chișinău
Flautul viselor mele…
Flautul viselor mele invocă, melodic,
În cânt, în imagini-cuvinte,
Trecutul glorioaselor ode,
Ce fierbe magnific în aduceri aminte.
Sufletul, dulce, mă doare,
Un lanț de amintiri răsare
Și-n inima mea din nou este soare.
La portița inimii mele se cântă
Melodia dulce a învierii.
Lumea noastră, iubito, se schimbă
Și iubirea-i curată ca fulgii de nea.
Oriunde vei fi, oriunde te-ai duce,
Vei fi pururi a mea!
Flautul neostoit adună reverii.
Muzica viselor mele minune
Inundă năvalnic Câmpia Învierii.
Din razele Lunii se îmbină cunune.
Amintirile dulci în șiruri răsar
Și-n inima mea se transpun în lumină.
Inima mea nu se va mai închide,
Providența ne-a unit pe vecie.
Visele de altădată, candide,
De flaut chemate, azi înfloresc.
Sunt cântări, străluciri și lumină…
Luna și stelele iubirea slăvesc.
28.10.2014
Chișinău
Taină
Femeie, îți sorb cu dor
Parfumul, feminitatea ta
Suavă năvalnic
Mă îmbată,
Și freamătă îmbietor
Făptura-ți toată.
La piept te strâng
Și râd și plâng…
În strânsă-mbrățișare
Ne contopește amorul,
Priviri scânteietoare
Aprind în flăcări dorul.
Iar inimile noastre bat
Misterios, și-a lor bătăi
Străbat Nemărginirea.
Ne avântăm melodic
În zborul spre Înalt
Și suntem Unul!
Vrăjit, strig să se audă
În munți și peste văi:
Iubito, de ce dorul
Mă arde în văpăi?
Sub bolta înstelată,
În ochii tăi cerești
Văd dragostea curată
Cu care mă privești…
În veșnica tăcere
Un gând astral scânteie
Și în frământ se naște verb:
Au cine ești, Femeie, mă întreb,
De mă topesc în razele Iubirii
Și-n Marea Poeziei fierb?
20.11.2014
Chișinău
În dragoste nu intri…
În dragoste
Nu intri,
Nu calci cu stângul,
Nici cu dreptul.
Și dragostea nu este,
Nu a fost vreodată
Și nu va fi nicicând ispită…
Ea este vie, este adevărată.
În dragoste tu ești
Și ea trăiește-n tine,
În noi, în fiecare.
Ea este o minune!
Deși… de multe ori
Ea zace-n noi,
Chiar dormitează…
Oameni, treziți iubirea!
Iubirea este o minune !
Și trebuie să-i spunem,
Zâmbind, pe nume!
Să nu o confundăm
Cu cea ce este pe Pământ.
În ea călcăm cu stângul,
În ea este ispită,
Te absoarbe, te usucă…
O, patimă nebună,
Iubire pământească,
Pasiune…
16.02.2017
Chișinău
Nu știu cum s- o numesc…
Iubire! De Insula scăldată-n feerii
În Haosul Lumii unde am fost noi doi,
Iubito, îți amintești?
Câte Castele am construit din Raze Aurii
Și cât argint din Lună am cules,
Ce Clipe Fericite am trăit nepământești?
Dar într-o clipă totul s-a sfârșit!
La pat căzui de boală secerat.
Pe loc iubirea ta s-a spulberat
Ai înțeles că sentimentele te-nșeală
Cum poți iubi un suferind?
Și ai plecat. Nu mi-ai lăsat nimic
Nu mi-ai lăsat nicio speranță goală…
Te iubeam nespus de mult
Orcând aș spune-o: N-a fost o greșeală
În chinuri am cules argintul Lunii tot,
Din Raze Aurii atâtea am costruit Castele
Nopți la rând te căutarăm printre stele
În Univers, în Alte Galaxii și peste tot
Zadarnic oboseam: Nu te găsirăm printre ele…
…Să vezi, minune, de suferinți m-a vindecat
Dar tu nici Azi nu crezi!
Că Ea,trăiește pe Pământ,
Iubirea Mare, Amoru-adevărat!
———————————-
Nicolae BĂLȚESCU
Chișinău
29 decembrie, 2018