Am încercat să aflu suprema-nțelepciune
Și-am întrebat destinul:-Ce este Karma-n lume?
De unde vine vântul? Și-n valuri de ce-s spume?
Mi-am aplecat cuvântul… apoi, în rugăciune.
Îi mai aștept răspunsul, ca pentru mântuire,
Ascult glasul de harpă, o treaptă către ceruri,
O mantră-mi răscolește fiori în trup și geruri,
Iar gându-mi se așează ca într-o rostuire.
-De ai sufletul țăndări și ai pierdut în viață,
Încearcă să zidești în jurul tău ogradă!
Nu te lăsa purtată de-a vorbelor, șaradă
Că din bucăți de cioburi vei deveni paiață.
Fii soare după ploaie și mângâiere-n lacrimi,
Lumină peste zare și dragoste și pace,
Împarte fericirea din curcubeu, ce zace
Și-alungă-n hăuri, moartea cu ale sale datini.
Cum râurile toate se-adună din izvoare,
Își fac în munți cărare și-alunecă la vale
Până spre mal de mare, par glasuri de cavale,
Străbat dealuri și șesuri, prin verde crud…covoare.
Sărut-apoi o rază, ca pentru plecăciune,
Se-amestecă cu marea, izbind din greu talazul
Înverșunat de vreme, își caută izlazul
Să mângâie pământul, cuprins de slăbiciune.
*caval-fluier mare ciobănesc, din lemn de paltin sau alun
*paiață-ridicol, lipsit de personalitate
*șaradă-enigmă, mister, secret, taină
——————————-
Nastasica POPA
10 iulie 2019