El…
Necunoscutul suflet,
Necunoscutul om
Pe care îl văd
Și de care mă îndrăgostesc
Din prima clipă…
Devine dintr-odată
Sufletul cunoscut
În care văd
O inimă de aur
Ochii reflectând
Bunătatea
Și sincera iubire
Din sufletul lui.
Îngerul meu
Ochii căprui
Ca blana unei căprioare blânde
Buzele groase și roșii
Ca petalele de trandafiri
Prințul care a venit
Din regatul îndepărtat
Rămânând
Etern în inima mea
Pentru care
Am văzut
Adevăratul sens al vieții.
Noapte îngândurată
Mă uit afară,
Dar nu ești,
Mă uit pe fereastră,
Dar nu ești,
Mă uit în casă,
Dar nu ești
Apoi,
Îmi amintesc
Și te găsesc
Într-un singur loc
În inima mea!
Sufletul și trupul
Ce este un suflet?
Ce este un trup?
Amândouă
Sunt făcute unul pentru altul
Așa cum
Nu pot sta despărțite.
Eu nu pot sta fătă tine
Tu nu poți sta fără mine
Sufletul meu
Aparținând ție
Pe veci
Iar sufletul tău
Aparținându-mi
O eternitate.
Unul nemaiexistând fără altul
Făcute să fie împreună
Trupul meu devine al tău
Trupul tău devine al meu
Astfel suntem un TOT.
Anomalia iubirii
Dorul nu trece,
Dorul nu trece,
Plouă,
Plouă
Și iar plouă
În ziua înfrigurată de toamnă,
Îți simt lipsa
Aflându-mă
În anomalia universului paralel
Cu pământul
În lumea mea
În care totul e posibil.
Împreună am făcut
Imposibilul posibil
Dar,
Aleg
Să rămân
În anomalia mea.
Dorul,
Pasiunea
Și obsesia
Nu vor dispărea
Niciodată
Iar eu aleg să petrec
O viață de aici și de-apoi
Alături de tine
În care
Timpul va fi pus pe pauză.
Iar fiecare clipă
Va fi o nouă
Anomalie și iubire!
Viața alături de tine
Viața mea alături de tine
A devenit
O nouă poartă
Un nou tărâm
În care poți face
Orice îți propui
Orice vrei
Iubirea fiind seva vieții.
Acel tărâm
Pe care am intrat
Fiind
Tărâmul în care am rămas
Viața fiind mai bună
Eu fiind mai senină
Tu dând sens vieții
Ca apa cea vie.
Plângând
Unul pe umărul celuilalt
Alături,
În prezent
Aflându-ne
Pe norul ce ne scufundă
Enigmatic
În oceanul iubirii
Unde există viață.
Oriunde există iubire
Este viață adevărată!
–––––––––––
Miriam RIZAC MÎRZA
Timișoara
27 octombrie 2020