Miriam RIZAC MÎRZA: Poesis

El…

 

Necunoscutul suflet,

Necunoscutul om

Pe care îl văd

Și de care mă îndrăgostesc

Din prima clipă…

Devine dintr-odată

Sufletul cunoscut

În care văd

O inimă de aur

Ochii reflectând

Bunătatea

Și sincera iubire

Din sufletul lui.

 

 

Îngerul meu

 

Ochii căprui

Ca blana unei căprioare blânde

Buzele groase și roșii

Ca petalele de trandafiri

Prințul care a venit

Din regatul îndepărtat

Rămânând

Etern în inima mea

Pentru care

Am văzut

Adevăratul sens al vieții.

 

 

Noapte îngândurată

 

Mă uit afară,

Dar nu ești,

Mă uit pe fereastră,

Dar nu ești,

Mă uit în casă,

Dar nu ești

Apoi,

Îmi amintesc

Și te găsesc

Într-un singur loc

În inima mea!

 

 

Sufletul și trupul

 

Ce este un suflet?

Ce este un trup?

Amândouă

Sunt făcute unul pentru altul

Așa cum

Nu pot sta despărțite.

Eu nu pot sta fătă tine

Tu nu poți sta fără mine

Sufletul meu

Aparținând ție

Pe veci

Iar sufletul tău

Aparținându-mi

O eternitate.

Unul nemaiexistând fără altul

Făcute să fie împreună

Trupul meu devine al tău

Trupul tău devine al meu

Astfel suntem un TOT.

 

 

Anomalia iubirii

 

Dorul nu trece,

Dorul nu trece,

Plouă,

Plouă

Și iar plouă

În ziua înfrigurată de toamnă,

Îți simt lipsa

Aflându-mă

În anomalia universului paralel

Cu pământul

În lumea mea

În care totul e posibil.

Împreună am făcut

Imposibilul posibil

Dar,

Aleg

Să rămân

În anomalia mea.

Dorul,

Pasiunea

Și obsesia

Nu vor dispărea

Niciodată

Iar eu aleg să petrec

O viață de aici și de-apoi

Alături de tine

În care

Timpul va fi pus pe pauză.

Iar fiecare clipă

Va fi o nouă

Anomalie și iubire!

 

 

Viața alături de tine

 

Viața mea alături de tine

A devenit

O nouă poartă

Un nou tărâm

În care poți face

Orice îți propui

Orice vrei

Iubirea fiind seva vieții.

Acel tărâm

Pe care am intrat

Fiind

Tărâmul în care am rămas

Viața fiind mai bună

Eu fiind mai senină

Tu dând sens vieții

Ca apa cea vie.

Plângând

Unul pe umărul celuilalt

Alături,

În prezent

Aflându-ne

Pe norul ce ne scufundă

Enigmatic

În oceanul iubirii

Unde există viață.

Oriunde există iubire

Este viață adevărată!

–––––––––––

Miriam  RIZAC MÎRZA

Timișoara

27 octombrie 2020

 

Lasă un răspuns