Unde-i iubirea?
Sub brăduț de Anul Nou
Stă iubirea tristă,
Cine o va purta cu dor
Fără ca să plângă?
Fulgi ușor de nea s-au pus
Ca un covoraș de stele
Doar iubirea stă-ntr-un colț
Singură-n tăcere!
Clopote se aud ușor
Din zarea albastră,
Doar Iubirea stă-ntr-un colț
Singură și-așteaptă!
Așteptări de dor și foc
Spre un vis anume,
Tu, iubire, dormi încet
Fără să îți pese!
Nu vreau să spun…
Nu vreau să spun
altuia, iubit,
e drept ce-ți aparține
de verde crud ce-l simt…
Și dacă într-o zi
la țărmul mării bate,
un pescăruș pierdut,
e semn că în iubire
nimic nu e pierdut…
Când vântul se ridică
și valuri îl cuprind
mă tem că pescărușul
se îneacă și îl prind,
de aripile moi și îl
lipesc la sân, să-l
mângâi în tăcere să
uit ce vreau să fiu…
Iubită să mă ai
în noapte și în zi
și inima să-ți bată
ca valul în ocean…
Iar tu să-mi fii
stigmatul
ce n-am să-l șterg
nici când
e dreptul tău, iubite,
E dreptul de Iubit!
18 iunie 2018
De ce-ai lăsat iubirea?
Nu faci decât să ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-și frânge aripile
și piciorul e prins în laț,
asa ești tu în clepsidra
timpului rămas!
Ești Proust cu noțiunea
timpului,
ești Shakespeare cu
tăcerea,
ești Baudelaire cu
iubirea,
ești Bacovia cu șoapte
și Blaga cu raze de soare!
De ce pasărea moare
și rana e incurabilă?
Poate uitarea lui Proust
o salvează?
Poate tăcerea lui Shakespeare ?
Și Hamlet ar vorbi în fața
iubirii…
Și toamna lui Bacovia
ar plânge…
Și razele de soare ale lui
Blaga ar zâmbi …
Dacă tu…nu ai lăsa iubirea
să moară!
De ce?
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
Franța, Paris
18 decembrie, 2018