Miriam Nadia DĂBĂU: De ce-ai plecat?

De ce-ai plecat?

 

Ce gol și trist e fără tine, nici aerul,
sau vântul nu umple locul tău,
Mi-e greu să îţi privesc fotografia,
uitată într-o ramă pe dulap…

Privesc pe geamul din bucătărie,
la multele culori de flori,
Mi-e dor de chipul tău ales de mine,
să-l port în fiinţa mea ca un cadou…

Miresmele din părul tău se scurg,
ca ploaia într-o mare de cristal
Te caut prin locuri de nimeni ştiute,
Prin lucru, haine, şi- amintiri…

Îmi vin în minte multe prostioare
ce le făceam, atunci când ne iubeam
Şi niciodată nu credeam că-n viată
Mă părăseşti fără să-mi spui ceva…

Şi mă întreb aşa ca pentru mine,
De ce atunci când plânge ploaia
si lacrimile curg la fel,
Nu pot să şterg cu palma amintirea,
Ce-mi curge ca o lacrimă din cer?…

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

16 octombrie 2019

 

Lasă un răspuns