VĂ-ÎNDEMN PE VOI
Pe orișiunde-n astă țară, pășiți cu grijă, că sub tălpi,
Sunt veacuri toate adunate cu moșii noștri laolaltă,
Ei sunt din lunga srăvechime, a neamului puternici stâlpi,
Ce ne țin trează conștiința, de-acol’, din lumea cealaltă.
Ei datoria și-au făcut-o, muncind ogoru-n timp de pace,
Și viața datu-și-au ca vamă de fost-a vreme de război,
C-au socotit că pentru țară și neam așa mereu se face
De vrei ca-n scurta ta trăire, un pas să nu dai înapoi.
Astăzi când țara e-n nevoie fugim ca stolul cel de grauri
Spre alte zări să fim robiții, la alți săpâni ce să ne-njuge,
Acolo suntem o nimica, cu vise doar și idealuri,
Cu dor înăbușit în suflet și-un ochi înlăcrimat ce plânge.
*
Săracă țară, slabi bărbați îmi naști de-o bună vreme-ncoace,
Fără curaj și bărbăție, bătuți prea mult de vântul sorții,
Ce-așteaptă zile însorite și pline toate de noroace,
Nu bravi oșteni ca altădată, care să-mi râdă-n fața morții.
Cum suntem noi așa-i și țara! o biată frunză dusă-n vânt,
Spășită slugă-ncovoiată în fața sorții schimbătoare,
Fără putere, fără vlagă, fără tărie în cuvânt,
O umbră a ce-a fost odată, în mare fală și-n onoare.
Noi suntem țara fiecare! și-așa cum suntem noi e ea,
Când suntem slabi e slabă dânsa, când suntem tari ea e în fală,
Luați istoria trecută și mai citiți ceva din ea,
Să știți cum țara se-ntărește de dinlăuntru, nu de-afară.
De-avem în noi sfânta credință, iubire, adevăr, virtute,
De drag ne e de neam și țară și de strămoșii de-altădată,
Nimic n-o fi în astă lume să ne învingă, să ne-nfrunte,
Și-atunci ne-om ridica din tină, și-om fi ce-am fost cândva, odată.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș,
19 Ianuarie, 2020