Mircea Dorin ISTRATE: Seară de vară (versuri)

 

Cu aripi de mătase mângâie vântul seara,

Înfiorând simțirea la tot ce-i trăitor,

Înfoaie focu-n vatră, săltându-mi-l ușor,

Să-mi gate cina care, încheie-o zi de vară.

 

 

Luceferii sfielnici se-aprind pe cerul nopții,

Străluminând cerescul în lungul lor și-n lat,

Pruncuții cei de-o șchioapă să doarmă mi-au plecat,

Se stinge-ncet și moare, de-acuma larma vieții.

 

Încet, suflarea toată în vis mi se scufundă,

Lăsând himere-n minte să-mi umble cum îmi vor,

Din cer, pe-ntinsul lumii în nevăzut cobor,

O liniște și-o pacea smerelnică și blândă.

 

Pe undeva, departe, în crucea nopții bate

Nici știu de unde încă, un clopot vechi, dogit,

De-acuma timpul lumii, mereu neadormit

Spre zorii dimineții, încet, încet răzbate.

*

Așa îmi trece noaptea, lăsându-și lăcrimarea

În roua dimineții ce-o scânteia în iarbă,

Iar bobii ei îmi fi-vor a dimineții salbă,

La gâtul verii care, își calcă-ncet cărarea.

 

 

VREDNICIȚILOR  EROI

 

Motto: Închin, în fața voastră, smerelnica mea frunte,

             Voi, care-mi sunteți încă eroii-atâtor lupte

              Pe câmpul de onoare al dragostei de țară,

              De neamul  ce-a lui viță, nicicând n-o să dispară.

 

În lanul ce se coace sub mângâieri de soare,

Mi-au înflorit sfielnic, văpăi de maci în floare,

Sunt sufletele voastre pe-aicea risipite,

Ce pentru veșnicie cu glia-s înfrăție.

 

Când din cuptor îmi scoateți cea aburindă pâine

Și-n mâini o frângeți încă spre ziua cea de mâine,

În ea e și-a lor suflet cu cugetu-mpăcat,

Că viața pentru țară și pentru noi și-au dat.

 

O sfântă cruce-mi faceți și-o rugă de iertare

Spre cerurile toate nălțați la fiecare,

Ca sufletul lor mare, ce-atâtea pătimit,

În liniște și-n pace să-mi doarmă liniștit.

 

Ei sunt a humii suflet, vecie, re-nviere

Și-n bobul dulce-al pâinii, cel ce ne dă putere,

Mereu ne steie-n minte în țandără de gând,

Ca-n neuitată slavă, să-i ținem rând la rând.

 

De s-a cocli tot bronzu-n statui și-n monumente,

Ei tot o să-mi rămână pe-al vredniciei trepte,

Eroii noști’ de suflet ce-mi însfințesc cea humă,

Ținând spre nemurire, a nostră țară mumă.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Iunie, 2020

Lasă un răspuns