Știți satul fără hoți și fără câini
În care-n zi se trec doar două pâini?
În care s-a uitat gustul la bere
Și nu mai este râvnă la avere?
În care nu-i mai colb pe ulicioară
Că-s înierbate toate și-s în rouă?
Iar strugurii se uscă sus, pe casă,
Că nimănui de ei nu îi mai pasă?
În care turma paște prin grădini
Că locul e de-acuma plin de spini?
În care nu e ceartă, nu se-njură
Că s-a uitat de mult ce-i aia ură?
În care-i liniște și pace preacurată
Că nu-s copii în larmă ziua toată?
În care clopotul îmi bate-odată-n an
Și în cutia milei, nu-i un ban?
În care urma carului cu boi
E-n amintirea ce-o purtați cu voi?
Nu mai mugește-o vită înjugată,
S-annămolit fântâna cu găleată,
De mult pe-aici nu scârție-o portiță
Că-i îmbrăcată toată-n foi de viță,
Bețivi nu sunt, că nu-i mai sfânta crâșmă,
Iar școala s-a hâit cu ani în urmă,
Copii nu îs nici măcar de-o colindă
Să mi-o înalțe către cer, din tindă,
Povești nu spune nimeni că-s uitate,
Precum de-acuma-s vechile păcate.
Ce-i satul ăsta? Satul cu bătrâni,
Fără de hoți și câini fără stăpâni,
Ei îmi trăiesc cea ultimă clipită
Rememorându-și vremea de ispită,
Când satul lor avea și hoți și câini
Și n-ajungeau l-amiază două pâini,
Când viața pe aici era frumoasă
Că soarta lor era mai norocoasă,
Când erau nunți tomnite la-nserat,
Și-n ierni copii mergeau la săniat,
Când toamna te-mbia cu mere coapte
Și din sudoarea ta aveai de toate.
Acuma-i ca o toamnă îmbrumată
În suflete și-n viața asta toată,
Iar când pe-aicea viața s-o sfârși,
Nici numele la sat nu-l vom mai ști.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
30 Iulie 2019