DOAR ACOLO
După ce, bătut-am calea vieţii veşnic urcătoare
Şi-am trecut de culmea care a rămas în amintiri,
M-am întors încă odată în minunea-mbietoare
Când spre ieri deschis-am poarta tăinuitelor trăiri.
.
Nicăieri şi niciodată nu simţit-am fericirea
Şi plăcerile vieţii ce-au venit din preacurat,
Ca-n scurtimea tinereţii, unde chiar dumnezeirea
Coborâtu-s-a în toate, Rai ne facă, fermecat.
Când sub bolta de luceferi strălucind în feerie
Dulci săruturi arzătoare ne-mpărţeam nenumărate,
În plăcerea celei clipe, ce-am crezut-o veşnicie,
Ne-ndoios a noastre simţuri îndulcitu-s-au în toate.
Doar acolo fost-am clipă trecătoare, nepătată,
Pură toată, neminţită, strălucind a adevăr,
Doar acolo doritoarea sărutare ne-ntinată
Înălţat-a două inimi nesătule, ce se vor.
Doar acolo arsul clipei ne-a topit atunci pe dată
Iar simţirea-nfiorată a nălţat-o spre divin,
Doar acolo fost-am boabă într-o lacrimă curată
Din fântâna unui suflet, unde toate-s dulce chin.
***
Timpuri scurse-n strâmte maluri astăzi sunteţi amintire
Dintr-o vreme depărtată ce topitu-s-a în zări,
Taină-mi staţi în gândul celor miruiţi într-o iubire,
Ce-au bătut, ca fiecare, ale dragostei cărări.
VIS DE NOAPTE
Când ceasul bate gongul pătrarelor din noapte
Şi luna văl îşi pune pe lumea obosită,
Când dornica iubire se îndulceşte-n şoapte,
Eu chem în vis să-mi vină, făptura mult iubită.
Şi-atunci, în miez de noape, a sufletului taină
Păstrată ca icoană din vremile de-atunci,
Dezmeardă pentr-o clipă cea neînchisă rană
Să simt ce tot simţit-a în timpurile dulci.
Mă doară ce pierdut-am cândva, demult, odată,
Pe neîntoarsa cale a vieţii ce-a trecut,
Iubirea care fost-a în toate preacurată,
Privirea rugătoare, cuvântul cela mut,
O strângere de mână, timida-mbrăţişare,
Căldura urcătoare din inimă pornită
Şi-apoi, ca niciodată dorita sărutare
De suflete cerută, voită, neoprită.
Trăirea în plutire, divină, urcătoare
Spre raiuri ce deschis-a clipa-nfiorată,
Cea lacrimă de fată, în toate rugătoare,
Cerşind iertări la Maica de fost-a vinovată.
***
Departe-s cele timpuri ce-au fost adevărate
Păstrate cu sfială în tainiţă de gând,
Cu ele îndulci-voi visări înfiorate
Ce-n nopţile de-acuma, mi-or face somnul blând.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
22 iulie 2020