FĂRĂ STEAG ȘI FĂRĂ IE
De la mov spre cer, soldații defilează-n curcubeie,
„Stâng, drept, stângu’,, prin tranșee, se ascund unii de alții,
Roșu-mpușcă tâmple demne, indigou-n bernă cade,
Verdele, din ambuscade, face galbenului semne.
De la mov spre sud, străbunii strâng în oase iarba nouă,
Spală crucile cu rouă scursă din cămașa lunii,
Ard în dor de țară-ntreagă sub pământul lor fierbinte,
Însă rostul jertfei sfinte, cine vrea să-l înțeleagă?
De la mov spre vest, „golanii” cară targa cu speranță,
Pun dreptatea-ntr-o balanță și în alta, gologanii,
Trupul le-a rămas epavă pe-a istoriei redută,
Azi, li-i patria vândută pe doi poli și-o stea bolnavă.
De la mov spre est, melenii par străini prinși la hotare,
Cu trădări în buzunare, coapte de vreo trei decenii,
Par fantome-ndoliate la mormânt de Românie
Fără steag și fără ie, bântuind în libertate.
De la mov spre nord, ostașii poartă-n ranițe un munte,
Resturi de războaie crunte ce-au hrănit înaintașii,
În gamele fac proteste ciorbe cu miros de coasă,
Doar bocancii vor acasă, dar ACASĂ… unde este?
—————————-
Mihaela BORZEA