Născuți din pulbere de stele,
De la-nceput avem menirea
Să ne întrecem ca și ele,
Să scotem din adânc sclipirea.
Cât vraja vieții ne-nconjoară
Uimindu-ne cu-a sale cânturi,
O nesfârșită primavară
Ne-o clocoti prin trup și gânduri.
La capătul trăirii noatre,
Dând mâna soartei intrinsece,
Ne vom întoarce printre astre
Și-n nemurire-ncet vom trece.
Întâmplări de-amor …
Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoșii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.
Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Și-ades, frumoșii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.
Atâtea întâmplări de-amor
Sfârșesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui …
Și fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.
Dar el luase un răgaz,
Privind gropița din obraz
A fetei ce umbla haihui
Cu chipul trist, cu mers silhui.
În poarta inimii când bați,
Prin labirinturi cum răzbați?!
Și-un lacăt, cu rugina lui,
Cu câte chei poți să-l descui?!
Între naștere și moarte
Între naștere și moarte,
Treci o creastă-nșelătoare.
Firul vieții-n zeci se-mparte.
Urci poteci năucitoare.
Dinspre râpele abrupte
Până-n steiuri de visare,
Trebuie să-nvingi punți rupte,
Sub ochi grei de nepăsare.
Printre temeri și speranțe,
Pe-aripi tandre de iubire,
Te strecori printre uzanțe
Și-a păcatului pornire.
Peste floarea tinereții
Ai pășit într-o clipită.
Te-au avertizat poeții:
Viața-ți fi-va jefuită!
Cazi și te ridici întruna,
Între culme și genune.
Viața trece ca furtuna;
Azi florar, mâine răpciune.
Vine vremea bătrâneții
Când te-ndoaie neputința.
Vulturii negri-ai tristeții,
Sfâșie-n plin stăruința.
Zodia copilăriei
Ți-a rămas ca alinare,
Când tărâmul bucuriei
Îți părea fără hotare …
——————————-
Mihaela BANU
Târgoviște
25 octombrie 2019