Regăsire
Dumnezeirea m-a zidit femeie,
Izvor de viață și grădină -n floare.
Făptură blândă, în cale-ți sunt scânteie,
Cu dragoste te-alint,te vindec când te doare.
Subtil tăcerea nopții-ncet se-așterne.
Mă rog ca noaptea să m-ajute Luna…
Un gând mă mângâie firav pe gene,
Misterul îmi surâde-ntotdeuna.
Smerită îmi spun încet o rugăciune.
Trăim în una și aceeași lume.
Te-ai arătat în vis ca o minune…
Erai chiar tu! Te- aș fi strigat pe nume.
Te-am cunoscut când te uitai la mine.
Am înțeles! Eu nu sunt pentru tine.
Peste abisul dintre noi, tu ai ales.
Pe calea dreaptă, ai găsit un sens.
Trăim în una și aceași lume,
O adiere ca un cânt îmi spune,
Că prin urmare, pentru o scurtă clipă,
Iubirea noastră-i tragică risipă.
Și-n trupul meu de om și de femeie,
M-am regăsit pe mine, fiindu-mi viața cheie.
M-am ridicat din vise,dar nu erai cu mine.
Am înțeles deodată; așa era mai bine!
———————————-
Mia UNGUREANU
Decembrie 2019