VENIȚI !
Ciclul: Răspântii
… visele s-au dat în spectacol întreaga noapte,
reflectoarele cerului nu mai știau pe care
să-l pună mai întâi în lumină,
Luna se lăfăia în lojă de nori,
un luceafăr îi adusese pop-corn
iar ea savura totul de sub voal de argint …
gândul m-a purtat instant spre Hanger
și câtă ploaie de vers din Hanger !
simt un of din stern,
coșul pieptului ținea doar pentru el,
dar unde pui sângele !?
el ducea totul afară din mister,
firesc, noaptea striga toată incantația de luciri
și curgea peste mine atâta polei …
doar sărutul trăgea de întâmplare,
să simtă pentru el vâltoarea de încorduri,
vedeam cum mai cade o stea,
gândeam în durerea ei, căutând reacția cerului,
credeam eu !… mai sărăcit,
dar el se-mbogățea intrânduni-se-n sărut,
cerul !
care-și purta pe umeri greutatea mantilor de stele
și toate pulberile de albastru și lumină,
cerul !
care-n noapte se învelea cu plapumă de smoală, da,
cerul !
se venea de fur pentr-un sărut din izvorul buzelor noastre,
și-n fiece noapte, măcăr unul și-l însușea …
în fiece noapte !
măcar unul …
Luna se-ngrozea – și-ar fi vrut și ea !
dar cerul nu-mpărțea …
stau de vorbă cu șoaptele mele
care dădeau în bâlbâi de la emoția că ele,
în atâtea rânduri se amestecaseră în sărut
și aveau privilegiul că nu sunt din carne,
dar în ele este atâta suflet, uuu …!
cine, dacă nu noi, v-ar spune povestea ?
eu !
sări penița care împrumutase argint de la Lună
și era la mare costișă cu Hangerul,
eu, ce știți voi !
până și scrijelitul meu are prelinsul mai-mai decât voi,
că le simt inimile înbuchetându-li-se
și câtă bucurie duc eu în albul colii,
ehee, ce știți voi !?
penița poate înspuma cerneala și ce dantelă cuvântul !
poezia mai mereu în rochie de gală,
colier din perle,
pe creștet diadema din metaforă-n șelefuiri de diamant, ah !
doar brățară de aur nu !
brățările nu-i plac …
și cum să-i placă ?… dacă s-ar nimeri vreuna care-ar putea îngrădi desenul Poemului ?
ehe, chiar așa, ce știți voi ?
ne-au vrut în NEW AGE – dar eu nu-mi voi amestecul,
nici în Poem și nici în Sărut,
parol !!
Comoară Mărțișor, de ce mă ucizi ?… ai adus SUPLICIUL ?
eh, SUPLICIUL ÎMPĂRȚIT DE DOI …
cu câtă mireasmă de nelumesc și cu cât mir mi-am îmbăiat buzele ce mi te șopteau sorbind necuprinderea …
SUPLICIUL ÎMPĂRȚIT DE DOI – iată Calea
care ne-a adus UNUL-ne – veniți și voi, toate care ne știți,
veniți-vă cu cerurile voastre și ne intrați în împărțit,
veniți !
suntem aici, și,
… ne lăsăm ochii în ochii tăi, Cititorule, dacă te bucuri !?
–––––––––––
Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ
Dumbrava Roșie
3 iunie, 2018