Marin MOSCU: Poesis

Iubire ascunsă

 

Acum mă mângâie tăcerea,

Nu reuşesc să-ţi dau un semn

Să simţi că-n mine e plăcerea

Să ard ca ruga-n untdelemn.

 

Tu să mă stingi c-un semn discret,

Să-mi dai speranţă de iubire,

Să tot plutim către concret

Din toamnă către-ntinerire.

 

Te pup în gând, te-aşez mereu

În inima-mi de vis supusă,

Tu eşti zeiţă , eu sunt zeu,

Într-o iubire doar ascunsă!

 

 

Contopire

 

Ochii mei, sufletul meu, inima mea,

Caută mirul poeziei din înflorirea ta,

Te văd frumoasă, inteligentă, tenace,

Cerul se despică, de steaua ta îmi place.

 

Pe şea de vis , de rouă, în fiecare clipă,

Te-aş aşeza frumos pe-a calului aripă,

Şi am intra în lume prin porţile din rai

Să îmi dai lumină din viaţa ce o ai.

 

Să fiu şi eu ca tine, o rază de lumină,

În lumea-nfloritoare unde eşti regină,

Să am suflul inimii cât un curcubeu,

Contopiţi în iubire să fim tineri mereu.

 

 

Despădureşte-ţi privirea

 

Despădureşte-ţi privirea şi mă primeşte-n ea,

Voi fi frunză de nufăr sub razele de stea…

 

Prin lacul de-argint,  risipitor de valuri,

Vom regăsi intrări în pline idealuri..

 

Ne-om cocoţa cu franjuri, de norii peste munţi,

Vom atinge cerul marmoratei frunţi…

 

Vom arunca o cârjă pe-o mătură de paie

Să şteargă-n infinit trecutul plin de ploaie…

 

Un tunet să se-audă, prin cea despădurire,

Unde pictăm pe flori, buchete de iubire…

 

 

Stropind cu apă sfântă

 

La bătrâneţe migălim a toamnă,

Pe umbre de-ntuneric o cârjă sprijinim,

Ne amăgim durerea, mai ales dorinţa,

Că vrem, că încă, putem să ne iubim.

 

Aşa e preţuirea pe buze de mormânt,

Se aşază-o cruce sub cucuvele-albastre,

Ele sunt magia alcătuită-n gând,

Sunt moştenirea îngenuncherii noastre.

 

Alt tărâm ne-aşteaptă, cârja înfloreşte,

La urmaşi rămâne numai duhul sfânt,

Cu alte idealuri care din cer privesc

Stropind cu apă sfântă o urmă pe pământ.

 

 

Palatul de vis

 

În palatul de vis somnul este mit,

Cerul albastru din zbor îl cuprind…

 

Tu respiri adânc în inima mea,

Buze de-ntuneric scaldă a ta stea…

 

Sufletu-i pătruns de mici meteoriţi,

Sunt lacrimile plecaţilor părinţi…

 

Un copil aşază o cruce pe-un tun,

Zori de zi i-aduc raze de parfum…

 

 

Amar şi dulce

 

De unde vii, unde-ai umblat,

Regina mea de vis uitat?…

 

Ai plâns pe-un ram de amintire,

Pe vrejul putred de iubire?…

 

Sau ai luptat sub verde grai

Pe opintite şei de cai?…

 

Ai trecut pe umbra sfântă

A zeului ce nu cuvântă?…

 

Ai fost un dar de împrumut

Pe ţărmul vag necunoscut?…

 

Ai fost un sân sub luna plină

Zvântat de propria-mi retină?

 

Ai fost un zâmbet răsturnat

Cu stelele pe-un negru pat?…

 

Sau poate eşti otrava mea

Pusă în ceaşca de cafea?…

 

Nimic în lume nu-i grotesc,

Amar şi dulce, te iubesc!

 

 

Explozie de frumuseţe

 

Când treci pe uliţă ca umbra,

Fără de vânt să fii atinsă,

Un gând mi se strecoară-n minte:

Iubirea-ţi în mine-i aprinsă.

 

Stă luna pe-un huceag la pândă

Şi stelele îşi povestesc

Despre o umbră cât o floare

Pe care-n taină o iubesc!

 

Explozia de frumuseţe

Se-nalţă dulce până-n cer,

Vântul adie fără să mintă

Umbra ascunsă în mister!

 

 

Ce să zic?

 

Ce să zic? Ce să mai zic?

Am iubit viaţa de mic!…

 

Acum te iubesc pe tine

Şi vreo cinci, şase vecine…

 

Mi-i destul, este puţin?

Lacrima curge-n divin…

 

Caut lista cu păcate,

Vreau ca să-mi fie iertate…

 

Un păcat de neiertat,

Am iubit şi n-am uitat…

 

Am iubit, ce să mai zic,

Trup zidit în borangic…

 

Trupul tău ce îmi dă ghes

În iubire să te ţes…

 

Într-a inimii iubire

Şi-ntr-un bob de amintire!

 

 

Visul nou în vis de mag

 

Acum am intrat in casă,

Am pus soarele pe masă,

Cerul l-am pus în fereastră,

S-ascundă iubirea noastră…

 

Am pus rugă-n busuioc,

O cafea pe duh de foc,

Invitaţii printre noi –

Feţi Frumoşi de straie goi.

 

Am uitat de depărtare,

Fulg de nea căzut în mare,

Am uitat că eşti în casă

Disecând lumini pe masă

 

Soarele stă răstignit

Pe-o statuie de granit,

Gustă-a cerului splendoare

Din aripa-i călătoare.

 

Arde scutul de iubire

În ascunderi de uimire,

Eu aştept teafăr în prag

Visul nou în vis de mag!

 

 

Topiţi de dor

 

Ne topim de dor în timp

Până devenim nisip,

Sub a cerului manta –

Sclipitoare, ninsă stea.

 

Fluturi în adâncul stern,

Cu lumini pe aripi fine,

Roua  ochilor o sorb

Din   aripile iubirii!

 

Ne topim de dor în timp

Până zboru-i de nisip…

––––––––––-

Marin MOSCU

Membru USR

Filiala Sud – Est

(Galaţi –Brăila)