De sărbători
De sărbători, iar cad ninsori,
s-albească drumul prea gri, uneori…
De sărbători, totul e alb,
drumul se pierde, din nou, sub un fald de puritate
și-atât de smerit, stă sub zăpadă
uitat de pacate, ca într-un mit…
De sărbători, vin alte ninsori,
cu fulgi de iubire si cu parfumul
de nemurire ascuns în scrisori…
.
Cum aș putea să fiu indiferent
Cum aș putea să fiu indiferent,
Când cerul-mi este și astăzi, prezent,
Când Dumnezeu mi-a dăruit iar, mie,
Minunea de-a-l slăvi în poezie?
.
Cum aș putea să trec peste culoare,
Când sus, pe cer, parc-aș vedea o mare
Albastră, caldă, vălurind întruna,
Iar printre valuri, se ascunde luna?
.
Când prima rază-mi intră pe fereastră,
Într-o tăcere a luminii, vastă,
Și, alungându-mi ceața din priviri,
Mă-ncătușează cu-ale ei iubiri?
.
Când printre case eu aud, plângând,
Sfioase, adierile de vânt,
Iar salcia pletoasă, nopți de-a rândul,
Se-ndoaie ritmic, atingând pământul?
.
Cum aș putea să fiu indiferent,
Când prind al dimineților moment,
Iar frumusețea mi se-așază-n palmă
Atât de caldă și atât de calmă?
Ion-Cristea Marilena, Sibiu