Nu-mi spune…
Că n-am lăsat o urmă
Pe plaja ta din gânduri,
Pe valul dintre gene!
Nu-mi spune…
Că prin vise nu-ți calc alene,
Nu-mi spune că mă vrei
Plecată-n depărtări
Să nu mă mai revezi
Să nu mă mai visezi!
Nu-mi spune… nu te cred !
Nu-mi spune că al meu vers
Nu-ți dă fiori în suflet
Atunci când îl citești!
Nu-mi spune… nu te cred !
Nu-mi spune că pe cărarea
Din parcul plin de tei…
Nu simți și pasu-mi
Alăturia de al tău…
Nu-mi spune c-atunci,
Când privești cerul
Nu vezi și ochii mei…
Nu-mi spune…nu te cred !
Nu-mi spune că nu plângi
Și n-ai păreri de rău…
Că sunt doar o nălucă
În mintea-ți obosită…
De drag și dorul meu,
Nu-mi spune…nu te cred !
————————–—————–
Mariana Zorița TURDA