LA UN SFÂRȘIT DE PRIMÃVARÃ
Și înc-odatã
Soarele rãsare fãrã tine
Și înc-odatã
Pe sub gene se prelinge
Roua dimineților de dor!
Este o lacrimã…
Sau poate-o mie,
Ce vor seca
Cine mai știe ?
Când vei venii !
Abea aștept când mã trezesc,
În așternuturi lângã tine
Și patul meu sã nu mai fie gol,
Sã fie plin doar de iubire !
Când voi deschide ai mei ochi
În fiecare dimineațã…
Sã fi acol’ iubitul meu
Ținându-mã în brațe !
Rãmîne un gol imens cu gust amar
În sufletul ce-mi este plin de tine
Atunci când glasul…
Îți dispare în neant…
Departe de mine !
Când te aud vorbindu-mi…
Deși știu cât tu esti de departe ,
Te simt atît de aproape
Iubitule ,ținîndu-mã în brațe !
Și când îmi spui cã mã iubești…
Îți simt pe buze…doar dovada
Sãrutului care-l tânjesc
De-atâta vreme…noaptea !
Dar , în curând vom fi în doi !
La un sfârșit de primãvarã
Și crini și trandafiri…
Și multe flori…
Ne-așeazã în privirii…
Culori de viațã !
————————–—————–
Mariana Zorița TURDA