TRECUTUL DIN PREZENT
Până apune luna,
Îţi las îmbălsămat
Acest câmp înroşit,
Cum las de-atâtea ori.
Să le-ndrăgeşti cu grijă,
Din taine să le scoţi
A apei vii esenţa
Ce-o sorb,aşa cum poţi.
Din viaţa-ţi din orgie,
Să laşi în urma ta
Convigerea că tu
Eşti ce ai vrut, ce-ai vrea.
C-aşa cum Dumnezeu,
A vrut să fii urmare,
Ai reuşit prin fapte,
Mereu să scrii prin soare:
Cu razele-i albastre,
Din legile nescrise,
Cu razele-i de aur,
Din necitite vise.
Cu roşii raze-n maci,
Lăsându-le ca zestre,
Cuvintele-ţi să fie
Balsam de mâine,peste….!
C-o rază de lumină,
Să ştii,pe unde treci,
Eşti raza infinită
Din nopţi şi zile … reci…
ODIHNA DIN SUFLET
Vorbind cu muza de pe cer,
Îmi rog din colb stelar să-mi dea
Din nou condeiul, să aştern
Gândirea mea, simţirea mea..
Să vă împrăştii peste ape
Cuvintele de liră plină,
Cu lungi ecouri, multe şoapte
De dor şi drag în noapte lină.
Sub luna paşnică, ridic
Privirea către cerul meu
Şi-n noapte văd un gând prea mic
Ce-mi luminează-aici, mereu.
E o scânteie de nespus,
E dor de dor de neatins,
E ce a fost şi nu s-a dus
Din ce-a cuprins din necuprins.
Scânteia s-ar încrede-n vise.
Eu o aprob, deşi e greu
S-ating din cele necuprinse
Un gând cuprins din gândul său.
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
Martie 2019