Către Eminescu
La steaua ce privesc
Și mă întreb tăcută
De ce nu-mi vii
Sub teiul adormit ?
TU, mamă a poeziei românești,
Ești floare-albastră din Egipt,
În noapte, înger mă păzești,
Madona mea de-amor, călătorind în zi……
Din străinătate, trimite-mi
Mică glossă, să te cunosc mai bine,
În codru, ori pe lac, cu pana ta tu scrie-mi
Pe razele-ți senine, alesele-ți simțiri diviine.
Căci eu nu cred că știi ce dor mi-este de tine,
Știu ce dorești tu întregii Românii……
Știi oare, lumea ce-ți dorește ție?
Dorește să REVII !
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
15 ianuarie 2019