Gândurile lunii
Dintre stele iese luna,
Peste locul liniştit,
Însă ca-ntotdeauna,
O privim necontenit.
Dintre frunze se înalţă
Vântul, adiind spre noi,
Cu răcoarea-i din nuanţă
Ruginie printer ploi.
Peste vârfurile toate
S-a ivit ca din senin
Îngerul cu a lui carte,
Cu alaiu-i carpatin.
Ne-a zâmbit şi ne şopteşte
Basemele, nocturne file,
Răsuflându-se, vorbeşte
Despre liniştea-i din zile.
Ce-nţeleg, ori nu-nţeleg,
Din povestea-i infinită,
Ce pot face, să îi dreg
Inima-i, aşa… rănită?
Să-l lăsăm să povestească
Despre armii multe-n ceruri?
Ori etern, să se jelească,
Respirând cu greu, eteruri?
Cum ar fi, cum nu ar fi,
Peste vârfuri, iarăşi luna,
Pe-al nost-cer a răsărit,
Cum răsare-ntotdeauna.
Noapte bună, pretutindeni!
Somn lin, armonios,
Nu cumva, din cei din nimeni,
Să perinde zgomotos!
Noapte lină, pace-n suflet,
Iar soborul adormind
Să îl caute în cuget
Pe-al lor înger, lor veghind!
Mâine, pe la răsărit,
Alte zori să se reverse
Peste chipul obosit,
Unic printer alte feţe!
Cerul fie mai senin!
Calea…Mult mai dreaptă şi,
Cugetul, mereu divin
Să-i dea glasul său, în zi.
Din nimic, nimicul pare
O uriaşă lume-n jur,
Cum uriaşu-i arătare
Dintr-un suflet din conjur.
Despre vorbele deşarte
Ale multora, din cer
Se aude-n miez de noapte
Iadul lor, ca-ntr-un mister.
Somnul lin şi noapte bună,
Peste suflet obosit,
Inima din clar de lună,
Să vă dea ce v-a lipsit!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
25 noiembrie, 2018